Comentariul autorului:
Acest volum explorează granița dintre teoria arhitecturii și filosofie, încadrându-se în domeniul recent inter- și transdisciplinar al „studiilor locului”. Parcursul tematic aprofundează trei direcții hermeneutice majore în fenomenologia locului, reprezentate de renumitul arhitect și teoretician norvegian Christian Norberg-Schulz (1926-2000), filosoful australian Jeff Malpas (n. 1958) și arhitectul sud-african Hendrik Auret (n. 1983). Nu ar fi fost posibil un astfel de demers fără recursul la textele originare ale fenomenologiei și la interpretările clasice ale acestora: Martin Heidegger, Hans-Georg Gadamer, Michel Haar, Richard Coyne și Adrian Snodgrass.
Cartea se adresează în mod special studenților arhitecți, profesioniștilor și publicului cultivat în acest domeniu, fiind structurată în zece capitole principale, care poartă numele conceptelor esențiale în jurul cărora gravitează discursul (topologie, loc, spațiu, locuire, prezență, adevăr, lucru, memorie, umanism și holism), precedate de o necesară introducere critică și completate cu o concluzie care urmărește nu doar fuziunea inevitabilă a orizonturilor tematice în „triangulația hermeneutică” inspirată de originala gândire topologică dezvoltată de către Jeff Malpas, ci și un scop operativ, un răspuns cu privire la posibila traducere a acestei fuziuni în arhitectură ca topofigurabilitate.
Christian Norberg-Schulz, ultimul mare teoretician care a încercat să formuleze un sistem teoretic unitar pentru practica noastră profesională sub deviza ambițioasă a „totalității arhitecturale” prin „arta locului” este personajul principal căruia îi este dedicată această carte. Am luat în considerare atât perioada de început (ante-heideggeriană), definitorie pentru volumul Intentions in Architecture (1963), alături de perioada de tranziție care i-a urmat, exprimată în Existence, Space and Architecture (1971), cât și studiile de apogeu în linia heideggeriană: Genius Loci: Towards a Phenomenology of Architecture (1979), The Concept of Dwelling. On the way to figurative architecture (1985) și Architecture: Presence, Language, Place (2000).
Teoria sa bine-cunoscută mediului educațional autohton este spusă perspectivelor critice oferite de Jeff Malpas, profesor australian de filosofie la Universitatea din Tasmania, cu o experiență remarcabilă în fenomenologie, autorul excelentului volum dedicat arhitecților, Rethinking Dwelling: Heidegger, Place, Architecture (2021), și Hendrik Auret, arhitect și lector superior la Universitatea Free State din Africa de Sud, autorul recentului studiu intitulat Christian Norberg-Schulz’s Interpretation of Heidegger’s Philosophy. Care, Place and Architecture (2019).
Capitolul 2 zăbovește asupra noțiunilor de experiență a locului, topologie filosofică, intenționalitate, scheme ale minții, topologie gestaltistă, ființă a intenționalului și topologie orientativă. Capitolul 3 are în vedere locul ca temei al subiectivității, obiectivității și intersubiectivității, ca fenomen al totalității prin genius loci și stabilitas loci, dar și ca „artă a locului”, „artă a vieții” și „artă a grijii”. Capitolul 4 tratează spațiul alocentric, spațiul subiectiv, spațiul obiectiv, spațiul izotrop, spațiul perceptual, forma spațială, spațiul existențial, figurabilitatea și spațiul trăit ca loc. Capitolul 5 urmărește locuirea ca structură dinamică de interactivitate, aparținere, permitere, oglindire și păstrare a lumii într-o tetradă, locuirea poetică ca participare la viața locului prin identificare și orientare, locuirea ca „regiune de preocupare”. Capitolul 6 explică noțiunile de simplă prezență și survenire diferențiată în prezență, dezvăluire a ființei, eveniment al prezenței ca întâmplare, aparținere și apariție, prezență prin acțiune, comprehensiune și realizare concretă, prezență ca întreg și context relațional, prezență figurativă, prezență prin grijă localizată și locuire preocupată. Capitolul 7 interpretează adevărul ca deschidere a ființei, ca autenticitate, ca revelare și concretizare a unei lumi, ca imagine originală prin înfăptuirea poetică, ca dezvăluire de potențial latent și recunoaștere a situației prin dialog autentic. Capitolul 8 urmărește lucrul ca apropiere, însușire și angajare în tetradă, relația dintre lucru și operă de artă, lucrul ca adunare a lumii și înfăptuire poetică, relația dintre materialitate și construire, relația dintre morfologie și întruchipare, lucrul ca focar de semnificație și arhitectura ca lucrare a grijii. Capitolul 9 se focalizează asupra relaționalității memoriei în narativitate, loc și experiență, asupra gândirii rememoratoare și arhetipului prin ideea de continuitate și schimbare, dar și prin temporalitatea ecstatică, istoricitatea ființei, finitudine, prezervare și grijă. Capitolul 10 stăruie asupra umanismului ca situare topologică a vieții umane oglindită în structura tetradei, asupra recuperării a simțământului de „a fi acasă” în lume, ca relație semnificativă cu mediul și artă a experienței locuirii. Capitolul 11 dezvoltă noțiunea de holism ca adunare și interacțiune în tetradă, ca relaționare situațională, ca plenitudine și „iridiscență” a locului, ca totalitate arhitecturală în imago mundi și în contextualismul radical al temporalității ecstatice.
Concluzia din capitolul 12 dezvoltă conceptele de triangulație hermeneutică și topofigurabilitate. În acest context, efortul meu reprezintă o intersectare hermeneutică între Norberg-Schulz, Malpas și Auret, în speranța că la capătul ei am putea descoperi atât ceea ce îi unește, cât și ceea ce îi depășește în sensul unor teme care pot fi permanent prețuite și reluate în teoria arhitecturii. Topofigurabilitatea explorează falia dintre posibilitățile de locuire și terenul comun al condițiilor materiale și situației istorice. Identificarea unei figurabilități a locului se poate transpune într-o figurabilitate arhitecturală, păstrând permanent deschiderea în favoarea unei posibile recunoașteri colective. În acest sens, sloganul lui Norberg-Schulz – „viața are loc” – își păstrează relevanța existențială ca deviză a topohermeneuticii – hermeneutica dedicată locului și a amprentei acestuia în arhitectură.
