Comentariul autorului:
Dianei 9 – Restaurarea unei reședințe aristocrate de început de secol XX
Imobilul din strada Dianei nr. 9, situat în centrul Bucureștiului, reprezintă o prezență urbană cu valoare aparte, datorită amplasamentului său strategic la capătul de perspectivă vizuală venind dinspre Piața Rosetti. Parte a Zonei Construite Protejate nr. 21, zona Jean-Louis Calderon – Polonă, clădirea se află pe Lista Monumentelor Istorice a municipiului București (2015), sub codul B-II-m-A-21053, fiind datată între anii 1907 și 1911.
Parcela are o formă aproape triunghiulară, cu deschideri către strada Dianei, fapt care a determinat o configurație arhitecturală particulară. Clădirea ocupa mare parte din lot, fiind amplasată pe aliniament pe latura de sud-est, având o retragere minimă pe sud-vest, în timp ce pe latura nordică are calcane și o curte de lumină de mici dimensiuni spre vecinătăți.
În epoca ridicării sale, această parte a orașului se transforma într-un cartier aristocrat-rezidențial, cu reședințe luxoase construite de familii boierești în apropierea Bulevardului Carol I, trasat în 1889. Vegetația existentă în curți și scuaruri completa cadrul urban, estompând zonele de discontinuitate și oferind străzii un caracter aparte.
Casa a fost construită pentru căpitanul Gheorghe Argeșeanu, devenit ulterior general și prim-ministru interimar al României în anul 1939, și a fost proiectată de către arhitectul Ernest Doneaud, personalitate marcantă a arhitecturii bucureștene de început de secol XX. Doneaud, format la Paris, a adus în București un limbaj eclectic academic, adaptat la cerințele și prestigiul noii burghezii și aristocrații urbane. Clădirea de pe strada Dianei a fost gândită ca o locuință unifamilială cu subsol, parter înalt și mansardă, cu o distribuție centrată pe un hol principal în jurul căruia se organizau saloanele de recepție și o mică seră. Parterul, destinat reprezentării, beneficia de înălțimi generoase, decorații din stuc și detalii rafinate, conform gustului epocii. Corpul de clădire a fost edificat cu o structură din zidărie portantă din cărămidă plină, fundații continue din beton ciclopian, planșee din bolțișoare de cărămidă peste subsol și din lemn peste parter, șarpanta fiind realizată din lemn.
Istoria recentă a casei a fost mai puțin favorabilă. După 1990, clădirea a fost folosită ca restaurant, apoi ca locuință. Între anii 2008 și 2010 s-au desfășurat lucrări de consolidare, de aceea clădirea nu prezenta degradări structurale notabile la momentul intervenției. Însă procesul de modernizare a fost abandonat ulterior, la fel și clădirea, care a ajuns într-o stare de degradare accentuată în anii următori. Finisajele pereților și ale plafoanelor au fost în mare parte pierdute, cu excepția câtorva încăperi precum vestibulul de intrare, holul central și fosta sufragerie, unde s-au mai păstrat fragmente de ornamente și profilaturi originale.
Procesul recent de restaurare a vizat readucerea imobilului la valoarea sa arhitecturală și istorică, dar și reintegrarea sa în circuitul urban printr-o funcțiune compatibilă. Restaurarea fațadelor și a soclului a readus în prim-plan compoziția volumetrică și detaliile originale, tâmplăriile au fost refăcute conform modelului istoric, iar scările interioare și treptele exterioare au fost restaurate cu grijă. Învelitoarea din solzi de tablă zincată a fost reconstituită, împrejmuirea refăcută, iar elementele decorative lipsă de la interior și exterior au fost completate în acord cu materialele și tehnicile originale. Deasupra intrării a fost amplasată marchiza-persiană, ca element definitoriu pentru imaginea casei. Totodată, au fost refăcute instalațiile și sistematizat terenul, cu o amenajare peisageră care reia tradiția grădinilor urbane de început de secol XX.
Un accent important al intervenției a fost pus pe recuperarea spațiilor reprezentative. Holul central, vestibulul și sufrageria, încăperi care păstrau fragmente de decorații, au fost restaurate și repuse în valoare ca noduri de memorie ale casei. Cromatica și detaliile au fost reconstituite pentru a păstra atmosfera epocii, integrând totodată soluții contemporane care să permită utilizarea clădirii într-un mod actual.
În prezent, casa de pe strada Dianei nr. 9 găzduiește un restaurant de fine dining, amenajat de brandul Kane. Noua funcțiune a fost gândită astfel încât să pună în valoare arhitectura restaurată, transformând fiecare spațiu într-o experiență care îmbină memoria locului cu un cadru contemporan. Această repunere a clădirii în viața orașului a fost făcută în spiritul re-integrării urbane, ca un spațiu viu, relevant și accesibil.
Restaurarea imobilului din strada Dianei nr. 9 dovedește că o intervenție echilibrată poate reda orașului un monument istoric, păstrând autenticitatea și valoarea sa artistică, dar și adaptându-l la cerințele prezentului. Este o demonstrație că arhitectura de patrimoniu nu aparține doar trecutului, ci poate continua să participe la construcția identității urbane contemporane. În plus, ea oferă un exemplu despre cum patrimoniul, odată reactivat, poate deveni o resursă culturală și socială pentru comunitate, generând atât continuitate istorică, cât și vitalitate urbană.
