Comentariul autorului:
Situat în intravilanul comunei Cosâmbești, județul Ialomița, Ansamblul Conacului Bolomey este reprezentativ pentru arhitectura nobiliară rurală din Câmpia Bărăganului. Amplasat pe malul drept al râului Ialomița, la sud-est de municipiul Slobozia, conacul a fost construit în anul 1898, potrivit inscripției de pe frontispiciu. Deși arhitectul inițial este necunoscut, datele istorice indică o echipă de meșteri italieni care au realizat lucrările la comanda familiei Ghețu. Proprietatea a intrat în posesia familiei Bolomey în jurul anilor 1930. Ansamblul a cuprins, inițial, conacul propriu-zis, o serie de anexe funcționale (din care, după 1990, a mai rămas doar una singură) și un parc cu funcție mixtă (horticolă și ornamentală), cu deschidere către Ialomița. Terenul a fost modelat pentru activități agricole (inclusiv orezărie) și amenajat peisagistic cu grădini portajere.
După 1948, fiind expropriat, ansamblul este convertit în C.A.P. Funcțiunea domestică este abandonată; clădirea devine crescătorie de pui, apoi depozit de legume. Anexa (fosta magazie de grâne) este folosită pentru stocuri agricole, iar Parcul istoric dispare datorită întrebuințării agricole a terenului. Lipsa lucrărilor de conservare, utilizările inadecvate și vandalismul au condus la degradarea treptată a ansamblului. Până în anul 2016, cele două clădiri se aflau într-o stare de colaps, cu planșeele din lemn prăbușite (rămânând încă cele din subsol și camera de la pod, construite pe bolțișoare de cărămidă și profile metalice), învelitoarea lipsind integral, două din cele patru turnulețele de colț dispărute, iar decorațiile murale și suprafețele pictate și stucaturile, aproape pierdute. Anexa, singura păstrată în cadrul ansamblului, era fără acoperiș, cu planșee lipsă. Ambele construcții erau permanent expuse la intemperii, dar, datorită tehnicii initiațiel de execuție de foarte bună calitate, s-au păstrat o mare parte din ziduri, cele două turnulete de colț, urme de decorații și tencuieli istorice, care au putut fi conservare și restaurate, servind și ca martori.
După o serie de tentative nereușite de demarare a lucrărilor de restaurare la finalul anilor 1990 și în decursul anilor 2000, începând cu anul 2016, Beneficiarul a demarat proiectul de restaurare al ansamblului, având ca obiective restaurarea, conservarea și consolidarea structurală, precum și reintroducerea în circuit cultural.
Astăzi, Ansamblul Conacului Bolomey este format din conac, anexă și parc, care leagă cele două clădiri. A fost clasat ca monument istoric în anul 1991 și este inclus în Lista Monumentelor Istorice din judeţul Ialomiţa (cod IL-II-a-A-14106), împreună cu cele două obiective componente.
Proiectul de restaurare al Ansamblului Conacului Bolomey a presupus o abordare fundamentată și multidisciplinară, orientată spre valorificarea tuturor urmelor istorice ale monumentului. Intervențiile au fost realizate cu respect pentru autenticitate, utilizând soluții compatibile, contribuind astfel la reintegrarea funcțională a obiectivului istoric în viața comunității contemporane.
Parcul, cu amenajarea sa istorică dispărută, a fost gândit într-o viziune mixtă, care combină trasee geometrice inspirate de grădinile istorice ale secolului al XIX-lea cu zone organice adaptate vegetației locale. Zonificarea a permis și integrarea funcțiunilor de expunere și activități culturale, iar paleta vegetală include specii autohtone, alături de specii alohtone cu valoare ornamentală și dendrologică. Infrastructura și peisagistica au fost completate cu iluminat ambiental și mobilier urban.
Conacul Bolomey (cod LMI IL-II-a-A-14106.01) este un exemplu de arhitectură nobiliară rurală, de tip „villa rustica”, construită în stil neoclasic francez cu elemente eclectice, fiind amplasată în axul de simetrie al parcelei, retras de la aliniamentul drumului județean. Conacul este construit din zidărie de cărămidă plină, de dimensiunile specifice epocii (caramidă de tip C.F.R.), zidită cu mortar de var cu nisip și îmbrăcată cu tencuială din var şi nisip. Este structurat pe patru niveluri: subsol parţial, parter, etaj şi mansardă.
Arhitectura conacului este insolită în cadrul rural-domestic al zonei Sloboziei. A fost așezat lângă râul Ialomița, în zonă inundabilă a râului (ulterior îndiguit), care a dus la conformarea fundațiilor conacului la cca. 2,00m adâncime de la nivelul solului. Planul conacului, de formă aproximativ pătrată, respectă în mare planimetria locuinţei tipice boiereşti, fiind ordonat – atât la parter cât şi la etaj – în jurul unui hol central; cel de la etaj poate fi astăzi folosit ca sală de conferințe sau de audiții. Conacul, prin restaurare, devine centru cultural și expozițional.
La parter și la etaj, de o parte şi de alta a holului, sunt dispuse câte două saloane de mari dimensiuni (după restaurare, spații de expunere permanentă și temporară), iar în partea din spate, de o parte şi de alta a scării monumentale care duce la etaj sau direct către parc, se află alte trei încăperi mai mici (astăzi, birouri și grupuri sanitare). Cele patru saloane de la etaj au acces la câte unul din cele patru turnuleţe de colţ, care au, în mod declarat, un rol pur decorativ, fiind o „prelungire” a interiorului fostei locuinţei boierești către exterior, spre cele patru puncte cardinale și o modalitate de a avea acces vizual la parcul care înconjura iniţial conacul și la vecinătățile lui. Forma cilindrică a acestor turnuleţe şi acoperişul lor campaniform se încadrează în mod fericit în compoziţia clasicizantă a faţadelor.
Conacul cuprindea o decoraţie interioară bogată, atât în holurile centrale cât şi în camerele principale de la parter şi etaj, cu pictură în tempera şi elemente de stucatură pictată. Bogăţia decoraţiei varia de la o cameră la alta, în raport cu funcţiunea acesteia. Camerele de serviciu de la parter şi etaj comportau o decoraţie foarte redusă. La începerea lucrărilor au fost recoltați martorii rămași ai elementelor de componente artistice, pentru a oferi o bază științifică și de autenticitate pentru restaurarea acestor elemente. Profilele și decorațiile (mai ales cele care au rămas la interior) erau într-o stare de conservare precară (pulverulență, lacune, zone unde lipseau registre întregi de profile și decorații). Elementele recoltate au fost supuse unui proces laborios de curățare și restaurare, realizându-se mulaje și modele-reper, care au servit la recompunerea volumetrică a decorațiilor finale. Decorațiile restaurate au fost reintegrate pe suprafețele tavanelor și pe cele ale paramentului interior și exterior. Tencuielile istorice de la exterior au fost consolidate și reintegrate la nivelul paramentului.
Anexa Conacului Bolomey (cod LMI IL-II-a-A-14106.02) a servit drept magazie de grâne, fiind esențială pentru gestionarea recoltelor de pe moșie. Funcționalitatea sa agricolă și robustețea structurală subliniază rolul practic al clădirii în economia moșiei, reflectând totodată elemente arhitecturale care o integrează armonios în fostul ansamblu boieresc.
Fiind singura rămasă dintre clădirile anexă ale ansamblului, anexa era lipsită de acoperiș și planșee. Calitatea materialelor, cărămidă solidă și profile de înaltă rezistență, a fost cea care a menținut clădirea, în pofida absenței măsurilor de protecție. Construcția a fost construită cu fundații adânci și solide, similar cu conacul. Pardoseala parterului era ridicată la cca. 80-90 cm de la sol, pentru ca prin ferestrele de la nivelul soclu să se ventileze, pe dedesubt, grânele așezate în magazie.
Fațadele, deși simple, includ ancadramente de cărămidă aparentă în formă de cerc sub cornișă, precum și în jurul ferestrelor și ușilor; avea șarpantă din lemn și învelitoare din tablă. În cadrul propunerii de restaurare, s-au păstrat cele trei intrări, iar nivelul ruinei a fost marcat în parament. Anexa a fost adaptată astfel încât să poată găzdui activități educative și ateliere de creație, fiind concepută ca spațiu pentru ateliere sau evenimente culturale. Restaurarea recentă a anexei s-a concentrat pe menținerea autenticității și pe consolidarea structurii, pentru a susține o nouă utilizare culturală.
