Comentariul autorului:
Situat într-o zonă centrală a orașului București, pe strada Popa Nan, proiectul propune o grupare de locuințe unifamiliale al cărei nucleu îl reprezintă curtea comună, o temă majoră a proiectului, considerată motorul vieții interioare proprii acestui ansamblu.
Pornind de la premisa construirii unei comunități, curtea centrală îndeplinește rolul de numitor comun pentru cele șapte locuințe, oferind prilejul întâlnirilor, al socializării între vecini, al dezvoltării relațiilor între locuitorii ansamblului, în jurul acestui element conturându-se întregul proiect.
Opțiunea pentru dispunerea locuințelor în acest fel se datorează atât vecinătăților, cât și formei parcelei. Pornind de la premisa existenței unei curți în interiorul ansamblului, s-a urmărit realizarea distanțării necesare a clădirilor față de limitele parcelei și față de clădirile vecine, ținându-se cont de iluminarea pe parcursul zilei. Acest fapt a facilitat obținerea unor curți private atribuite fiecărei locuințe, locuitorii beneficiind astfel atât de un spațiu comun, cât și de spații exterioare private.
Dorința pentru o curte a cărei limită să fie determinată de construit pe toate cele patru laturi este motivată de apropierea străzii și de zgomotul asociat traficului intens ocazional. Totodată, vis-a-vis de parcelă există o școală și biserica din cartier, iar în imediata vecinătate se află un liceu și o grădiniță, factori ce contribuie în anumite momente ale zilei la nivelul ridicat de zgomot.
Forma neregulată a sitului motivează modul în care curtea centrală este dispusă în cadrul ansamblului. Pornind inițial de la identificarea în cadrul parcelei a unei zone a cărei centralitate iese în evidență și, de asemenea, a mai multor locuri cu un caracter aparte, caracter determinat de înălțimea, dimensiunea și poziționarea clădirilor vecine, a fost stabilită inițial poziționarea spațiilor neconstruite pe sit, spațiile rămase urmând a reprezenta construitul, ținându-se cont de retragerile necesare față de vecini.
Urmărind a crea o curte cât mai amplă unde locuitorii să își desfășoare activitățile de zi cu zi, a fost luată decizia realizării unei parcări subterane, eliberându-se, astfel, spațiu. Aceasta prezintă și avantajul că, având destinată o zonă separată printr-o diferență de înălțime, autoturismele nu vor perturba activitățile din spațiile comune supraterane.
Ideea de comunitate susține prezența curții, care devine esența proiectului. Forma sa clară, regulată, pare a se decupa în masa construită, iar unghiul la care aceasta este rotită în plan, atipic pentru geometria cartierului, accentuează importanța ei și conferă unicitate felului în care ea este percepută atunci când se pătrunde în interiorul grupării de locuințe. Astfel, curții îi este evidențiat statutul de element-cheie al proiectului. În plus, prin materialitate, obiectului de arhitectură îi sunt conferite anumite semnificații. Pe când, la nivelurile superioare, nuanța deschisă, suprafețele vitrate mari, precum și grosimea redusă a pereților structurali vizibili creează impresia unei anumite lejerități, prin contrast, în cazul registrului parterului aparența betonului accentuează sentimentul de stabilitate, de durabilitate, dorindu-se conferirea unui confort și a sentimentului de siguranță a căminului.
Ansamblul se constituie sub forma unei jardiniere la scara cartierului. Pe când curtea comună este expresia locuirii împreună, numeroasele specii de plante și îngrijirea pe care acestea o necesită le oferă locuitorilor prilejul de a petrece împreună mai mult timp în aer liber.
