Comentariul autorului:
Aflată într-o zonă centrală, pe strada Popa Nan, propunerea noastră de grupare de case în București pleacă de la ideea de comunitate, crearea uneia sau amplificarea celei existente. Am dorit să respectăm cât mai mult din țesutul urban al insulei prin mai multe reguli de la care am pornit: alegerea unui modul asemănător caselor deja existente în sit, pe care l-am multiplicat si apoi amplasat pentru a crea spaţii cu caracter special, formarea unei relații deschise cu Biserica Popa Nan sau alegerea unui anume regim de înalţime în funcție de casă.
Integrarea în sit porneşte de la studiul insulei urbane, urmărind felul în care casele vecine sunt amplasate, am observat gruparea tot a câte doua case prin alipire. În raport cu înalţimea liceului din spatele sitului, ceilalţi vecini au un regim de înalţime scăzut. De aceea, şirul de case porneşte dinspre liceu cu o înalţime de p+2, scăzând treptat, urmând ca ultima clădire sa fie un parter înălţat, diminuând astfel natura impozantă a liceului faţă de stradă.
Observând relaţia de vecinătate cu biserica Popa Nan şi în urma unei vizite pe sit, am descoperit cum biserica reprezintă o conexiune între oamenii din împrejurimi, prin slujbe, alte ritualuri religioase sau activităţi ale bisericii cu şcolile din apropiere. Aşadar, am dorit ca fâşia de curte dinspre stradă a sitului să devină comună, sa oglindească spaţiul bisericii, amplasând astfel un atelier deschis, atât pentru locuitori, cât şi pentru vizitatorii zonei, fiind un spaţiu de tranzit între spaţiul public şi cel privat. Ca urmare, curtea devine împărţită în mai multe zone: curtea atelierului, curtea mare cu parcare, curţile dintre case, curţile private şi curtea din spate care, este un spaţiu dedicat locatarilor şi comunităţii pe care aceştia o leagă. Pornind de la strada care este un loc public, situl este parcurs gradual, de la semi-privat, la complet privat. Accentul este pus pe locul care se formează din gruparea caselor câte doua, pe curţile dintre case, fiind punctul central al propunerii.
Pentru a oferi un alt statut curţilor ce se formează între case, parterul este placat cu un riflaj de lemn din elemente verticale. Astfel, şirul de case se citeşte ca un întreg care este secţionat, exteriorul fiind mai rece, tencuit cu o textură uşor poroasă, iar interiorul este placat cu un material mai cald, cu lemn. Totodată, prin detalii precum tipul de pavaj sau amenajare, fiecare tip de curte primeşte un caracter specific: curţile semi-private au un pavaj din piatră, curtea mare având şi dale de beton pentru a uşura parcarea maşinilor, pe când curţile private sunt mici grădini. Privind amenajarea, spaţiile comune au fie bănci de beton cu aspect organic, fie mese şi scaune, fiind un punct de pornire pentru începutul unei conversaţii între locuitori. Nucleul acestor spaţii comune se află în curtea din spate, şi anume "masa de foc". Aceasta reprezintă o masă masivă din piatră, la care se pot strânge locatarii. Ideea principală în alegerea acestei amenajări este semnificaţia focului şi conceptul sobei într-o casă, cum acestea două adună oamenii împreună, plecând de la o căldură fizică şi ajungând la una spirituală.
Astfel, gruparea de case pe care o propunem surprinde esența unei comunități, rolul acesteia dar şi frumusețea ei. Observănd cum strada Popa Nan a evoluat, de la o mică mahala, la aglomeraţia unei zone centrale, am căutat să domesticim un spaţiu înconjurat de un caracter specific, într-o grupare de locuinţe care ilustrează comunitatea.
.jpg-d2.jpg)
.png-d2.jpg)
.png-d2.jpg)
%20(1).png-d2.jpg)
.jpg-d2.jpg)