Comentariul autorului:
Pornind de la problematica generală cu care se confruntă zona, proiectul de față urmărește revitalizarea unui amplasament
marcat timp de secole de exploatarea sării.
Primul statut al ocnelor de sare din Maramureș datează din anul 1435, de aici, sarea era transportată cu plutele pe râul Tisa până în
centrul Europei. În secolul al XIX-lea, minele au atins cea mai prosperă perioadă, fiind identificate aproximativ 28 de exploatări în
satul Coștiui.
Peteritoriul minelor, în anul 1897, s-a realizat primul bazin cu apă sărată, iar ulterior a fost construit un complex cu vestiare, dușuri
și un cazino. Mina Apaffi reprezenta la acea vreme o atracție turistică pentru vizitatorii băilor, aceasta era complet iluminată și
includea o galerie superioară în care, de cele mai multe ori, cânta un singur gornist.
Declinul minelor de sare a început în anii 1930 și a avut repercusiuni dezastruoase. În anul 1934 exploatările au fost închise, lăsând
comunitatea fără ocupație și fără resurse. După abandonarea exploatărilor, o mare parte a salinelor s-a prăbușit din cauza
infiltrațiilor de apă dulce, fapt ce a condus și la închiderea băilor construite pe teritoriul minelor. Ultima exploatată a fost mina
Francisc, una dintre cele mai mari de pe amplasament; prăbușirea acesteia a dus la formarea lacului Francisc.
Singura mină rămasă intactă este mina Apaffi, vizitată pentru ultima dată în anul 2013. Deși au existat intenții de a o include în
circuitul turistic, procesul de reabilitare a fost întrerupt.
Proiectul de față își propune valorificarea resurselor naturale din zonă prin realizarea unui centru balnear cu ape sărate și prin
amenajarea unor zone destinate scăldatului exterior. Traseul propus reunește fostele intrări în mine, traseele tunelurilor și
circulațiile existente pe amplasament. Crearea unui turn de observație, înalt și zvelt, evocă scările abrupte de acces din interiorul
minelor și marchează intrarea în mina Apaffi.
Amplasamentul este împărțit în cinci zone. Prima și cea mai amplă este destinată băilor interioare, desfășurate lângă lacul
Francisc. A doua zonă, poziționată pe locul fostelor băi, este dotată cu o cafenea și vestiare. A treia zonă include un corp de vestiare și un pod reinterpretat după podurile utilizate odinioară pentru accesul în mine. A patra zonă găzduiește un pavilion pentru biciclete, care are
și rolul de a marca una dintre intrările pe amplasament iar a cincea zonă este reprezentată de mina Apaffi, amplasată central, care
integrează și valorifică toate activitățile propuse.
Realizarea acestui punct de atracție ar completa traseul turistic din Maramureș, deja renumit pentru peisajele sale fascinante și
pentru arhitectura vernaculară din lemn. Corpul principal, destinat scăldatului interior, este fragmentat și jucăuș, pentru a relaționa
cu specificul rural și pentru a crea o experiență unică prin parcurgerea spațiului balnear. Celelalte construcții au caracter
pavilionar și deservesc zonele amenajate în jurul lacurilor sărate, fiind utilizate în special în sezonul cald.
