Comentariul autorului:
Proiectul pornește de la premisa că regenerarea siturilor industriale abandonate poate deveni un mijloc de reconectare culturală, socială și simbolică între o comunitate și propriul său trecut. Locul ales – fosta rafinărie Columbia din Ploiești – are o puternică semnificație identitară, modelată atât de istoria industrială a orașului, cât și de trauma celui de-al Doilea Război Mondial. Astăzi, zona se află într-o stare avansată de degradare, însă păstrează ruine valoroase din beton ale fostelor rezervoare de stocare a petrolului și un strat bogat de vegetație spontană care a recuperat terenul odinioară dominat de activitatea industrială.
Abordarea de design se bazează pe ideea de stratificare contextuală – trecut, prezent și viitor – înțeleasă ca straturi coexistente ale spiritului locului. Ruinele sunt conservate ca elemente figurative dominante, stabilizate structural și integrate în noul complex muzeal. Vegetația devine o componentă activă a spațiului exterior, simbolizând regenerarea naturală. Noua clădire, concepută pentru a găzdui Muzeul Național al Petrolului, relocat și extins, este concepută ca un fundal vizual – fluid, translucid și non-intruziv – care completează ruinele printr-un limbaj arhitectural discret, contemporan, bazat pe transparență, continuitate și deschidere către comunitate.
Proiectul propune depășirea simplei reutilizări funcționale, propunând în schimb un cadru arhitectural care reflectă, păstrează și reactivează memoria locului. Printr-o compoziție bazată pe relația figură-fond și crearea de curți interioare și spații interstițiale care conectează interiorul și exteriorul, intervenția își asumă rolul unui mediu intermediar între straturile temporale, promovând o relație autentică și dinamică între comunitate, patrimoniu și oraș.
