Comentariul autorului:
Clădirea studiată este clasată în Lista Monumentelor Istorice din 2015 cu codul CJ-II-m-A-07497, nr. crt. 988, cu denumirea Palatul Banffy, azi Muzeul de Artă. Edificiul a fost ridicat în perioada 1774-1785, de către arhitectul german Johann Eberhard Blaumann, ca reședință particulară a contelui Bánffy György. Ulterior, clădirii i-au fost date alte destinații: resedință de protocol, Cazinou Național, clădire de apartamente și spații comerciale, sediu de societăți industriale. În 1925 a fost construit un cinematograf în curtea imobilului, iar în 1956 Comuna Urbană Cluj a dat palatul în folosința Muzeului de Artă, înființat în 1951. Palatul Banffy este compus din patru aripi dispuse în jurul unei curți interioare rectangulare. Dinspre stradă, accesul pe latura principală se face pe o galerie triplă, cu deschidere spre încăperile principale ale palatului. Scara cu trei rampe și lățimea de 2 m, este cea mai mare de acest fel din Transilvania. Din ambiția de a fi un palat reprezentativ, cele patru fațade din curte au fost finalizate cu aspect de scenă în aer liber. Curtea se leagă de fațada principală cu un gang absolut inovativ pentru Clujul sfârșitului de secol XVIII, cu trei axe, una pentru calești și două pietonale, iar legătura cu trotuarul este inedită datorită pivnițelor care au fost înglobate din casele medievale. Acele case aveau pivnițe cu acces din spațiul public, iar parțial acest lucru a fost păstrat și de acest palat. Proiectul palatului etajat urmează tipul palatelor orășenești din apusul Europei vremii: planul pătrat cu o curte interioară închisă de cele patru aripi, acoperiș de tip mansardă, fațadele de palat spre exterior, respectiv cursivele interioare etajate deschise spre curtea interioară cu arcade la parter și cu colonade la etaj. Șirurile de săli spre curtea interioară sunt puțin mai late decât cele spre fațadele exterioare. În mod firesc, ferestrele șirurilor de încăperi interioare se deschid prin peretele longitudinal spre curte, iar cele ale șirurilor exterioare spre piață, respectiv spre curtea interioară. Cursivele de parter și de la etaj, care completează aripile palatului spre curtea interioară, împreună formează câte un portic (așa-numitele logii de parter și de etaj). Arcadele semicirculare ale porticului parterului sunt susținute de stâlpi cu un plan rectangular cu lezene pe laturi, iar cornișa deasupra porticului etajului este sprijinit pe coloane de piatră amplasate în axele stâlpilor. Porticul etajului este circulabil de jur împrejur, porticul de la parter însă este întrerupt de cele două ganguri cu niveluri de călcare mai joase, fiind corelate cu nivelul curții interioare. Lucrările propuse se referă la reabilitarea și restaurarea fațadei din spate, reparații în vederea eliminării cauzelor principalelor procese de degradare, lucrări de consolidare, reparații/reabilitare a structurii de rezistență, înlocuire/restaurare a tâmplăriei existente, restaurare a feroneriei decorative existente și aplicare a finisajelor adecvate monumentului. Prin proiectul prezentat s-a renunțat la dublurile de tâmplării ale fațadei de la parter care au fost realizate în anii 1960 împreună cu noile ferestre. S-au propus tâmplăriile ca model inițial baroc, fără dubluri. La etaj s-au înlocuit aceste dubluri, ele fiind într-o stare avansată de degradare. La acest model au fost restaurate tâmplăriile din secolul al XIX și protejate de noile dubluri. Coloritul tencuielilor a fost repus în culori originale, un ocru deschis, respectiv mai închis acolo unde încerca să imite piatra. Astfel, palatul arată ca un întreg, foarte solid, cu straturi originale sau refăcute cu materialele contemporane care să readucă aspectul în ansamblu. Intervențiile cuprind curățare, tratare cu soluții de netralizare săruri și de biocidare, sanare, decapări de tencuieli și finisaje (cu păstrarea celor sănătoase și valoroase istoric) etc. S-a urmărit o restaurare și conservare a suprafețelor și a elementelor cât mai corecte și în folosul valorificării construcției. În urma realizării releveului, investigatiilor și analizei situației existente, coroborate cu expertizele și studiile de specialitate, s-au propus următoarele intervenții de bază pentru reabilitarea, recondiționarea și restaurarea - conservarea subansamblurilor nestructurale ale fațadei principale estice (fațada din spate): efectuarea tuturor lucrărilor necesare de eliminare a insuficienţelor şi cauzelor insuficienţelor de fizica construcţiei; retencuirea soclului cu tencuială macroporoasă de asanare pe bază de var hidraulic, finisarea acestuia cu zugrăveală silicatică; decaparea tencuielilor exterioare, impermeabile (pe bază de ciment), afectate de umiditate și care se desprind de pe suport; realizarea tencuielilor și finisajelor exterioare noi (strat tinci, zugrăveală minerală exterioară); repararea/înlocuirea tinichigeriei cu șorțuri de protecție din tablă plană de cupru și repararea decorațiilor arhitecturale ale fațadelor clădirii (profilaturi trase); restaurarea tuturor componentelor din piatră naturală (conform proiectului de restaurare componente de piatră); repararea/înlocuirea locală a sistemului de colectare a apelor meteorice, repararea/înlocuirea tinichigeriilor exterioare; repararea/înlocuirea parțială a elementelor din tinichigerie (dolii, șorțuri, glafuri de protecție etc.) au fost realizate din tablă de cupru culoare natur; înlocuirea ferestrelor fără valoare istorică de la nivelurile parter și etaj cu tâmplării noi din lemn masiv stratificat, cu geam termo-fonorezistent; repararea, reașezarea, completarea învelitorii din țiglă ceramică tip solzi culoare natur pe o fâșie de aproximativ 2 m de la jgheab înspre coamă. În ceea ce privește fațada principală, dispusă către Piața Unirii, aceasta a fost reabilitată și restaurată recent.
