Comentariul autorului:
Municipiul Reșița deține, în Reșița, pe strada Furnalelor nr. 13, un imobil cu regim de înălțime P+1, la data inceperii proiectului nelocuit, aflat în stare degradată, cu statut de monument înscris în LMI 2015 la poziția 319 – cod LMI: CS-II-m-B-10918, denumit „Școala civilă – Școala Pittner”.
Imobilul este amplasat în Zona Construită Protejată – ZPC1 – Centrul istoric al Reșiței Montane, într-un țesut urban vechi, cu regim mic de înălțime și fronturi continue, alcătuit din case destinate locuirii, amplasate pe loturi înguste și lungi.
Obiectivul este estimat a fi fost construit la mijlocul secolului al XIX-lea, aparținând familiei Pittner Augustin din Reșița. Destinația inițială a fost de locuință, ulterior imobilul fiind refuncționalizat ca școală siderurgică și apoi școală primară. După al Doilea Război Mondial a intrat în proprietatea statului român și a fost utilizat drept locuință socială.
În anii de după 1990, a fost folosit ca locuință socială pentru romi, ceea ce a produs o degradare masivă a clădirii. După anul 2012, odată cu evacuarea ocupanților, aceasta a devenit ținta spoliatorilor, care au distrus și dezmembrat toate finisajele și elementele secundare ale construcției.
Neîntreținerea a dus la apariția infiltrațiilor de apă meteorică și la prăbușirea parțială a planșeelor din lemn, precum și a unei secvențe din șarpanta clădirii.
Reabilitarea și refuncționalizarea clădirii a avut rolul de:
1. recuperare a unui valoros element arhitectural de patrimoniu;
2. punere la dispoziția utilizatorilor de toate vârstele a unei clădiri culturale;
3. ridicarea valorii urbanistice a zonei în care este amplasat;
4. încurajarea parteneriatelor culturale
Situația existentă din punct de vedere arhitectural
Clădirea este compactă, compusă foarte interesant în jurul unui spațiu central deschis, tip curte interioară, în care a fost amplasată scara din lemn de acces la etajul clădirii. Din declarațiile vecinilor, în această curte fusese amplasată central și o cișmea din fontă.
Etajul repetă configurația parterului, având o cursivă din lemn, perimetrală scării de acces. Accesul în podul clădirii se realiza pe o scară din lemn, prinsă în masa clădirii. Zona centrală a imobilului era luminată printr-un luminator perimetral, închis cu tâmplărie de lemn și geam simplu clar, acoperit cu o șarpantă în patru ape.
Restul imobilului era acoperit cu o șarpantă din lemn și o învelitoare din tablă neagră, total degradată.
După configurația funcțională, se pare că imobilul ar fi avut patru săli de clasă la parter și patru la etaj, alături de spații anexe funcțiunii de învățământ.
În partea dinspre curte a imobilului s-au văzut urmele unui planșeu din lemn cu rol de pridvor și balcon la etajul 1. Într-o perioadă, din pridvorul de la parter și cel de la etaj se ajungea la câte două grupuri sanitare pe nivel, acum dispărute.
După refuncționalizarea clădirii în locuință socială, s-au realizat câteva compartimentări din zidărie arsă și nearsă, un planșeu parțial din beton peste cel din lemn, și s-a turnat pe porțiunea de acces o șapă din beton. În mare parte aceste compartimentări sunt demolate ulterior, probabil chiar de foștii chiriași, care au reutilizat materialele de construcție recuperate.
Chiar și în perioada de investigare a clădirii de către echipa de proiectare, de la o vizită la alta pe amplasament s-au produs spolieri. Astfel, imobilul a rămas fără uși, fără aproape toate ferestrele, fără pardoseli, fără aproape toți pereții de compartimentare. Restul finisajelor – respectiv tencuielile de pe pereți și tavanele încă neprăbușite – sunt desprinse, burdușite sau pulverulente. Toate sobele au fost demolate și spoliate.
Situația propusă din punct de vedere arhitectural
Clădirea este împărțită, din punct de vedere funcțional, în două zone: parter – zonă culturală și etaj – zonă culturală cu funcțiune educațional-formativă.
Parter
Accesul la parter se face din pridvor, pe un culoar care se deschide către o curtea interioară. Aceasta se percepe ca o continuare a curții exterioare în interiorul clădirii și are amplasată central, pe culoarul de acces, o cișmea. Conform informațiilor culese despre „Școala Pittner”, această cișmea (acum dispărută) a aparținut curții interioare încă de la începutul existenței clădirii. Prin lucrările de intervenție asupra imobilului, cișmeaua a fost reamplasată în curtea interioară, pe traseul culoarului de acces.
Iluminatul curții interioare se realizează prin luminatorul refăcut amplasat la nivelul învelitorii.
Din curtea interioară deschisă se dezvoltă accesele și circulațiile interioare, prin intermediul scării noi propuse.
Soluția de refuncționalizare a obiectivului respectă compartimentarea inițială a imobilului. Au fost îndepărtate intervențiile nestructurale adăugate în timp în curtea interioară, pe parcursul exploatării clădirii, atât pentru eliberarea vizuală a acestei incinte, cât și pentru fluidizarea reorganizării spațiului.
Etaj
Accesul la etaj se face din curtea interioară, printr-o scară din lemn cu două rampe, iar pentru persoanele cu dizabilități, prin intermediul unei platforme hidraulice.
Scara din lemn conduce vizitatorul pe planșeul parțial al etajului întâi, reconstituit după forma lui inițială. Acest planșeu este realizat din lemn și acoperit cu sticlă translucidă, lucru care permite trecerea luminii naturale dinspre luminator către parterul curții interioare.
Plastic Interior
S-au desfăcut toate finisajele interioare rămase pe amplasament ale pereților. Deoarece au fost depistate cinci familii de ciuperci de tencuială umedă, unele deosebit de agresive.
Pardoselile s-au refăcut din lemn lăcuit, așezate la parter pe o șapă de beton și la etaj pe structura nouă a planșeelor din lemn.
Zugrăvelile interioare au fost realizate din vopsele silicatice, culoare albă.
Tâmplăriile interioare din lemn s-au refăcut după modelul celor încă rămase pe amplasament și s-au vopsit în culoare maro.
Deoarece sistemul constructiv este foarte interesant, s-a creat în interior, în zona de hol, o fâșie „martor”, realizată prin decopertarea tencuielii.. De asemenea, partea superioară a curții interioare s-a consolidat prin cămășuire, doar pe partea nevăzută, iar partea vizibilă spre hol s-a decapat de tencuială și a rămas aparentă, ca o “carte deschisă” a structurii clădirii.
Exterior
S-au refăcut toate componentele de finisaj ale fațadelor.
Enumerăm succint intervențiile:
Soclul s-a decapat chimic și apoi mecanic de vopsitoria existentă și s-a lăsat piatra de calcar natur la vedere.
S-au desfăcut integral finisajele pereților realizate din tencuieli var-nisip (în stare pulverulentă) și ciment-var în rest (câteva intervenții în timp). Clădirea s-a consolidat în sistem de cămășuire cu var hidraulic și grile polimerice armate, peste care s-au aplicat tencuielile pe bază de var, de tip perspirant.
Învelitoarea s-a înlocuit integral, din tablă fălțuită, așezată pe astereală din lemn. S-au montat jgheaburi și burlane din tablă zincată, care au fost racordate la un bazin exterior de retenție.
Tâmplăria exterioară s-a refăcut în spiritul celei existente.
În câmpul luminatorului s-a amplasat un ochi mobil, cu siguranță fuzibilă, pentru desfumare.
S-a refăcut pridvorul exterior din lemn, acoperit cu sticlă translucida. Parapetul pridvorului s-a realizat din lemn și sticlă.
S-a montat la intrarea în curtea interioară, cât și la ieșirea în pridvor, o închidere cu geam, fără tâmplărie, care să asigure protecția termică și securitatea clădirii.
În zona ceasului solar nu s-au făcut cămășuiri; s-a conservat și completat grafica ceasului solar.
