Comentariul autorului:
Proiectul propune un ansamblu de locuințe colective - 70 de apartamente - în sudul Bucureștiului, în apropierea Pieței Progresul, la limita dintre două tipuri de țesut, unul de case cu specific vernacular, aflat în spatele blocurilor de pe Șoseaua Giurgiului construite în perioada comunistă. Provocarea este medierea dintre cele două, încercând să răspundă cat mai non-invaziv țesutului de case cu un regim mic de înălțime, dar care să creeze de asemenea și un dialog cu elementul principal al zonei, turnul P+10 dinspre șosea.
Inițial, situl este abordat din punct de vedere urbanistic, propunând o largire a spațiului pietonal - o platformă de tip "shared space" - ce are de gând să vină totodată cu o fluidizare a traficului din zona respectivă.
Obiectivul urmărit de-a lungul proiectului este crearea unor spații de locuit care să respecte atât criteriul financiar - ansamblu de locuințe sociale - dar care să și maximizeze confortul locatarilor. Așa apare decizia unui parter complet public, care să nu interfereze cu spațiile de locuit, un parter ce găzduiește spații de coworking, ateliere de pictură, închirieri de biciclete, dar și cafenele care să permită ansamblului să funcționeze ca un condensator civic cât se poate de mult.
Astfel, propunem o desfășurare maximă a fațadei de-a lungul sitului, rezultată din cele două direcții preluate ale țesuturilor, ceea ce aduce un aport de lumină si ventilare naturală. Toate apartamentele sunt dublu orientate în așa fel încât camerele de locuit sunt îndreptate către sud, iar anexele sunt plasate pe nord. Decizia de a maximiza golul în detrimentul plinului la nivelul fațadelor vine odată cu nevoia de eficiență termică, cu dorința de generare a unor spații unitare, bine definite, regulate, reușind să rezolvăm lipsa/excesul de lumină cu ajutorul unor spații vitrate generos alături de un sistem de umbrire retractabil. Circulația se face pe cursive ce leagă apartamentele de cele 5 noduri verticale - fapt ce accentuează ideea de respectare a criteriului economic.
Totodată, factorul de coeziune socială se raportează și la cei ce locuiesc în această grupare, atât prin elementul principal al conceptului, cursiva, ce funcționează ca un acumulator prin amenajare - spațiu lărgit în dreptul nodurilor de circulație și mobilat - dar și prin terasa verde de la etajul al doilea.
Spațiul negativ rezultat este tratat ca o suită de curți ce asigură intimitate și sigurantă, fără a îngrădi propriu-zis locul. Toată parcurgerea acestui spațiu interstițial obținut se realizează continuu, prin diferite filtre: prin platforma urbană complet publică, prin traversarea pe dedesubtul consolei dinspre str. Toporași, dar și prin porticele care fac trecerea spre spațiul dedicat strict locatarilor.
Acccentul este pus pe pe ideea de comunitate, de interacțiune socială, iar în acest sens apare o poziție antitetică între "fața" și "spatele" ansamblului. Cursiva încurajează un trai la comun, însă apartamentele se bucură de intimitate pe partea opusă. Este o propunere care are să invite toate persoanele implicate să folosească împreună, să-i reînvețe să locuiască, menită să acopere lipsurile zonei, dar și nevoile oamenilor.
