Comentariul autorului:
Proiectul pornește de la un diagnostic urban lucid: în inima orașului, pe parcela fostului centru de cercetare din cadrul Centrului Republican pentru Copii și Tineret ARTICO, mun. Chișinău, persistă o construcție degradată care transmite o imagine proastă a capitalei și blochează un loc născut pentru cunoaștere. Fostul centru de cercetare a aparținut fostei Case a Pionierilor; a rămas deschis până în anii ’90 ca loc de inițiere în astronomie, iar din 2008 se află în gestiunea ARTICO.
Abandonul a generat disfuncții la nivel de front stradal, spațiu public și educație: copiii și tinerii nu mai au acces la un cadru coerent pentru știință. Reconstrucția cu extindere nu este o opțiune, ci necesară pentru siguranță, funcționalitate, accesibilitate şi pentru a reda comunității o infrastructură culturală și educaţională alternativă.
Proiectul asumă două funcții complementare. Prima, educațională: reconstrucția centrului de cercetare, dedicată formării copiilor și tinerilor în STEM, prin laboratoare, ateliere și spații de mediere. A doua, cultural-muzeală: extinderea printr-un muzeu astronomic cu observator şi planetariu, care traduce fenomenele în experiențe accesibile și susține programe de popularizare a științei. Împreună, refac continuitatea locului: de la un centru de cercetare lăsat în paragină la un complex contemporan al cunoașterii.
Memoria colectivă a sitului ghidează conceptul. Ruina cândva folosită pentru inițiere în astronomie și seri de observații publice, devine sursa unei gramatici spațiale clare: în plan apar opt forme circulare – fie ca insule verzi drept zone recreative, fie ca amprenta noului observator astronomic proiectat sau cupola planetariului. Aceste cercuri, percepute ca „planete” la scară arhitecturală, leagă interiorul de exterior și articulează parcursul vizitatorilor între experiment, expunere și contemplare.
Conceptul ține cont de aliniamentul stradal și de ritmul existent al ARTICO. Complexul este perceput prin două volume cu expresie geometrică puternică – o piramidă și un cilindru teșit. Noua construcţie îşi asumă deliberat a treia semnătură geometrică, sfera, articulată de planetariul proeminent, pentru o lectură unitară la scara cartierului. Ritmul structural al ARTICO este reluat și în noua construcție, pentru continuitate vizuală și logică constructivă.
Organizarea spațială este directă și lizibilă. Foaierul orientat către oraș funcționează ca agoră pentru mici demonstrații, socializare și recreere; o axă didactică leagă laboratoarele educaționale, atelierele de prototipare şi spațiile expoziționale, culminând cu cupola planetariului. Fluxurile separă publicul de traseele personalului și de zonele tehnice iar accesul principal și cel logistic sunt distincte.
Contextul instituțional susține intervenția: în vecinătate se află Universitatea de Medicină și Universitatea Pedagogică, care pot folosi centrul pentru popularizare științifică și proiecte interdisciplinare. În lipsa unor dotări similare în Chișinău, noua infrastructură acoperă o nevoie reală și creează sinergii cu programele ARTICO pe același flux de utilizatori.
În esență, proiectul propune trecerea de la o prezență inertă la o instituție activă, capabilă să transforme memoria colectivă a fostului centru de cercetare într-o resursă contemporană. Filosofia este discretă și operațională: arhitectura nu „spune” povestea științei, o face practicabilă, vizibilă, împărtășită.
