Comentariul autorului:
Privind dintr-o perspectiva teoretica, problematica proiectului pornește de la interpretarea valentelor istorice, memoria locului, accepțiunea de ruina si refunctionalizarea sa. Pe de alta parte, contextul urban in care se afla, starea de degradare si intențiile reale ale beneficiarilor conturează un alt tip de problematici care vor influenta soluția de arhitectura. Astfel, consideram ca proiectul trebuie sa abordeze întregul ansamblu, iar mai apoi se va detalia ca obiect de arhitectură clădirea fostului manej.
Situl propus este inclus in lista monumentelor istorice cu codul „BH-II-a-B-20236 Cazarma Husarilor municipiul Oradea Piața Cazărmii 17 sec. XVIII. Datorita dezvoltării urbanistice din a doua jumătate a sec. XX - flancarea perimetrului cu clădiri de locuințe individuale, amplasamentul fostei cazărmii se remarca printr-un contrast puternic cu mediul construit, o pauza in contextul urban. Funcțiunile existente din imediata vecinătate – locuințe, învățământ, sănătate – cat si relația cu Crișul Repede, conturează punctul de plecare al conceptului de arhitectura. Astfel ca, in propunere urbanistica, se propune abordarea sitului ca un „oraș de 15 minute” sau „sat urban”, unde funcțiunile propuse trebuie sa completeze si sa susțină funcțiunile existente. In ceea ce privește intervenția pe clădirea existenta a fostului manej, maniera de abordarea pornește de la conservarea imaginii de ruină, propunând un concept „casă în casă”.
Propunerea urbanistica porneste de la necesitatea creării unui pol de atractie preponderent pentru populatia din zona. Astfel, strategia are mai multe componente: sociala, economica, arhitecturala. Abordarea socială presupune raportarea la diferite clase sociale si diferite tipuri de varsta. Abordarea economica presupune analiza economica a zonei si propunerea unor functiuni care sa poate sustine aconomic zona, micii intreprinzatori si in acelasi timp sa fie adaptate mai multor tipuri de nevoi si activitati.
Ruinele devin embleme ale permanenței și securității într-o perioadă de schimbări rapide, servind ca o amintire a unui trecut mai stabil și mai sigur. Huyssen concluzionează subliniind că nostalgia pentru ruine ar putea fi văzută ca un răspuns la imprevizibilitatea și instabilitatea prezentului, o căutare a unui fundament de autenticitate și identitate într-o lume care se schimbă. Prin urmare, siturile de ruine servesc drept centre de introspecție și contemplare, unde oamenii pot medita asupra trecutului, prezentului și vieții în general.
Propunerea arhitecturală mizează pe potentarea imaginii istorice prezente, aceea de ruina stabilizată. Se propune inserarea unor volume clare, simple in interiorul celor două corpuri istorice – clădirea fostului spital si manejul. Se propune acelasi gen de interventie pe ambele clădiri pentru a crea o relatie vizuala si spatiala asupra lor, oferind un caracter mai uniform la nivel intregii incinte.
Manejul este gandit ca un complex artistic, cu un interior fluid si adaptabil. Se relationeaza cu exteriorul prin pasajul subteran creat. Pentru a lasa nealterate fatadele istorice, pasajul, amfiteatrul si terasa de pe fatada posterioara se propun subterane. Se dezvolta tema sus-jos, teran-suprateran, vizibil si invizibil.
.jpeg-d2.jpg)
.jpeg-d2.jpg)