Comentariul autorului:
Terenul de pe Strada Labirint a fost martorul unei istorii comunitare de peste un secol, găzduind de-a lungul timpului biserică, școală, tipografie, grădiniță și spații medicale. După sistematizările anilor ’90, au rămas doar biserica și două anexe, grav afectate structural și imposibil de adaptat. Clădirea interbelică, vulnerabilă la seism și alterată prin intervenții succesive, nu mai putea susține viitorul comunității.
Pentru a păstra continuitatea identitară cerută de comunitate, au fost recuperate și recontextualizate elemente simbolice din vechea biserică: fațada unei anexe a devenit turnul nou, cărămizile recuperate compun un perete al memoriei, balustrada din lemn a fost montată la accesul către biserică, iar din materialul din grinzile vechi au fost realizate obiecte de mobilier liturgic.
Structura clădirii răspunde unei provocări majore: peste sala de mari dimensiuni, fără stâlpi interiori, de la parter, s-au suprapus trei niveluri funcționale. Pentru susținerea acestora s-au utilizat plăci post-tensionate, iar peste sală s-a realizat un tavan casetat din beton aparent, cu grinzi care devin și elemente definitorii pentru atmosfera sălii, prin ritm, profunzime și textură. Etajul 3 este din structură metalică ușoară, pentru a reduce sarcinile.
Sala bisericii este inima clădirii și găzduiește o orgă realizată din piese istorice recuperate, restaurate de unul dintre puținii meșteri specializați rămași în România. Acustica a fost proiectată pentru a permite utilizări diverse: liturghii, concerte, conferințe, festivități școlare. Balconul poate fi compartimentat separat ca amfiteatru. În restul spațiilor, pereți mobili, mobilier adaptabil și instalații gândite pentru mai multe scenarii de folosire contribuie la optimizarea suprafeței construite.
Funcțiunile școlii (clasele V–XII) sunt integrate pe etajele superioare, alături de spații extracurriculare precum sera educațională și atelierul culinar. Acesta din urmă este folosit săptămânal de elevi pentru a pregăti mese, fondurile fiind direcționate către cauze sociale sau activități școlare.
Proiectul se va extinde pe terenul de vizavi, unde vor fi amenajate curtea școlii, terenurile sportive și un centru comunitar multifuncțional cu bucătărie și spații pentru ateliere și întâlniri.
Astăzi, clădirea funcționează la capacitate maximă, găzduind constant evenimente educaționale, culturale și religioase. Ea este un reper nu prin monumentalitate, ci prin firescul cu care reunește credința, educația și solidaritatea. Arhitectura devine aici infrastructură a comunității – un spațiu născut din donații, pentru a fi redat comunității.
