Comentariul autorului:
Proiectul propune un centru de ajutor dedicat victimelor violenței domestice, conceput ca un ansamblu integrat care îmbină funcțiunea de adăpost temporar cu un centru de terapie și unul comunitar. Adesea victimele violenței nu își părăsesc realțiile abuzive din cauza inexistenței sprijinului și stigmatizării asociate cu refugierea în centrele tradiționale, astfel acest proiect încearcă să combată stereotipurile negative legate de aceste locuri.
Demersul arhitectural a fost ghidat de întelegerea traumei și a modului în care aceasta influențează percepția spațiului, acordând o atenție sporită zonificării, separând spațiile publice, semi-publice și private, utilizând materiale calde și familiare și zone vitrate mari care întăresc relația cu exteriorul, dar și realizarea unor „nișe” intime. Gradualitatea acceselor, curțile interioare și prezența grădinii terapeutice, dar și coborârea cotei nivelului terenului pentru zonele private sunt elemente care construiesc parcursul de tranziție, atât la nivel simbolic, conceptual cât și funcțional, o paralelă între un trecut traumatic și o reconstrucție interioară.
Soluția de arhitectură vine cu o propunere care în prezent ar putea aduce o contribuție inovatoare acestei tipologii de funcțiune. Mai mult decât o clădire, centrul devine o secvență în parcursul de reconectare interioară al utilizatorilor – un spațiu liminal între suferință și speranță, între izolare și reintegrare.
