Comentariul autorului:
Tema pornește de la discuția care înconjoară proiectele imobiliare incomplete din orașul Cluj, din perioada post-decembristă și până în prezent. Aceste structuri contemporane nefinalizate traversează ceea ce am putea numi o stare de repaus, datorată în cea mai mare parte crizei financiare globale din anii 2007-2009 și a recesiunii care i-a urmat.
Proiectul se adresează unei strategii mai ample în intervenția pe proiecte incomplete, o problemă care persistă în majoritatea orașelor, indiferent de mărime, însă care își găsesc mai ușor un scenariu de reluare acolo unde cererea de spațiu este mai mare. În cartierul Mănăștur, incompletul a apărut în țesut acolo unde a existat o rezervă de spațiu subutilizat, dar prin starea sa de repaus, a indisponibilizat-o. Reluarea proiectului pune în discuție conștientizarea incompletului și scoaterea sa din anonimat. Acest lucru este posibil prin deschiderea treptată a sitului, urmată de propunerea unei grădini publice care să încorporeze în amenajări urmele clădirilor incomplete, un nucleu social care se adresează persoanelor vulnerabile și locuire de trei tipuri: destinată pieței libere – locuințele persoanelor păgubite de proiectul inițial, socială și temporară accesibilă.
Strategia de intervenție asupra clădirilor incomplete poate fi înțeleasă ca și un incubator de experimente pentru abordarea siturilor incomplete: aceasta variază de la permiterea eroziunii naturale la ocuparea completă a clădirii. Arhitectura propusă este puțin pretențioasă, caută să exprime transparent istoria recentă de incompletitudine a clădirilor prin diferite forme, pe alocuri asumat tautologice, în timp ce noile construcții adoptă forme arhitecturale de o expresivitate reținută, pentru a nu concura cu esența incompletului.
Intervenția studiază lecțiile incompletului și încearcă să îl trateze onest, asumându-și totodată rolul de conștientizare al acestor șantiere abandonate care rup coerența orașului. Noul strat al intervenției deschide trialogul între cele trei straturi temporale: un obiect al prezentului, care face referire la trecutul său incomplet și la perioada de repaus parcursă, privind optimist către un viitor imaginat cu tot cu incertitudinile sale inerente.
Studiul poate fi înțeles și drept o critică la dezvoltarea urbană haotică orientată strict către creștere necondiționată rapidă. Reimaginarea orașului disfuncțional, diluat și neierarhizat pleacă astfel chiar de la arhitectura inedită pe care acesta a produs-o – incompletul care traversează repausul.
