Comentariul autorului:
Propus în inima medievală a fostelor fortărețe germane din România, conceptul este poziționat în proximitatea orașului istoric KRONSTADT, pentru a răspunde unei nevoi esențiale: crearea unui centru de conservare a valorilor de patrimoniu ale comunității. Din punct de vedere al discursului arhitectural, propunerea urmează parcursul unui spațiu care ne poartă prin vasta istorie și semnificație a locului. Am decis să urmăresc un limbaj care să evidențieze caracterul comunității germane, sugerând durabilitate, stabilitate și imaginea unui lucru bine făcut. O formulă prin care clădirea să-și păstreze aspectul monolitic și caracterul protector, adecvat într-o asemenea abordare. Astfel, am metaforizat clădirea însăși în memorie, conservare și siguranță.
Intenția a fost de a transmite mesajul, dar fără ca prezența ansamblului să devină invazivă. Am urmărit obținerea unei imagini construite din linii clare, care să respecte atât cerințele conceptuale, cât și, mai mult decât atât, cerințele reale ale unei intervenții de acest tip: siguranță, fermitate, durabilitate. Astfel, prin traseul creat și prin coerența spațiilor, dar și alături de piesele de mobilier propuse, exponatul este pus în centrul atenției și este prezentat comunității într-un scenariu care accentuează emoția. Limitarea vizuală către Biserica Neagră și deschiderea vizuală unică spre Cetatea Straja reprezintă demersuri care caută să valorifice la maximum patrimoniul cultural al comunității, transformând aceste două repere arhitecturale în exponate esențiale ale traseului creat.
Abordarea, atât la nivelul spațiilor interioare, cât și la nivelul studiului luminii, este una indirectă și se concretizează prin evidențierea mesajului regăsit la nivel volumetric și conceptual. Direcția luminii este un element perceptibil pe care am dorit să-l evidențiez prin posibilitatea de a-l controla la cel mai înalt nivel. Intenția de a închide volumul provine din dorința de a oferi un spațiu ermetic, în care exponatul să poată fi pus în valoare la potențial maxim prin orientarea spațiului. Posibilitatea închiderii complete creează o dualitate simbolică, care conferă patrimoniului cultural al sașilor un statut protector, apărat de zidurile tectonice ce trimit la simbolismul fortăreței. Totodată, prin redeschiderea volumului și a perspectivelor către reperele de patrimoniu, spațiul este simbolic redat comunității.
