
Comentariul autorului:
Inima orașului Ciudad de México, a centrului său istoric pre- și hispanic, Piața Constituției pe numele său oficial (din 1812), este a doua cea mai mare piață urbană din lume, după piața Tiananmen din Beijing, China (1959). Cu o suprafață de 46.800 m2 (cca. 195x240 m), a fost constituită de conchistadorii spanioli în între 1521-1524, în juxtapunere cu centrul politico-religios al capitalei mexica, México-Tenochtitlán. Din anul 1987 a fost inclusă, ca parte a Centrului Istoric al orașului, în Patrimoniul Cultural al Umanității.
A fost imaginată ca piață urbană în jurul căreia au fost ridicate clădirile simbol ale noii puteri religioase, politice și economice. În cele cinci secole de istorie, El Zócalo (soclul, în limba spaniolă) - cum a rămas în memoria orașului din 1843, când în centrul său a fost instalat un soclu pentru o coloană dedicată independenței, niciodată ridicată - a fost martor al nenumărate evenimente ce au marcat devenirea Mexicului de la statutul de Noua Spanie la cel de Statele Unite Mexicane.
Numele său este simbolul independenței Mexicului, a văzut revoluții, ocupații armate, manifestații, defilări și concerte dar, cel mai mult, în ultima vreme, vede oamenii adunați pentru a se întâlni, a comunica, a împărtăși experiențe și a se cunoaște reciproc. La fel ca în imaginile pictate sau desenate de-a lungul timpului, care ne arată un loc mereu viu, aproape niciodată gol ci mobilat cu tarabe, chioșcuri, pavilioane, statui și, mai presus de toate, cu oameni. Rareori aceștia pot percepe piața în întregime. Plinta urbană a fațadelor monumentale ce o delimitează, în stiluri variate - ce merg de la barocul mexican la eclectic -, dispare atunci când aceasta este ocupată. Cele patru laturi ale pieței sunt dedicate unor funcțiuni bine definite: cult, la nord – Catedrala Metropolitană; puterea executivă, la est – Palatul Național, început în 1522 de Hernán Cortés, pe ruinele palatului lui Moctezuma Xocoyotzin, ultimul conducător mexica; guvernare locală, la sud - Vechiul Palat al Primăriei și Palatul Guvernului orașului; la vest – clădiri administrative, comerciale și hoteluri. Păstrând funcțiunile, clădirile dedicate acestora au avut o devenire istorică complexă, cu construcții în etape, demolări, înlocuiri și extinderi, toate pentru a corespunde necesităților momentului respectiv. Astăzi legată de oraș prin circulația auto periferică și o stație de metrou, El Zócalo a cunoscut și trecerea tramvaielor, prezența unor monumente, fântâni și amenajări peisagere în centrul său, înainte ca acesta să fie acum dedicat prezenței umane, la fel ca în marile ansambluri arhitecturale pre-hispanice. Probabil favorizați și de climă, mexicanii au o vocație pentru a trăi și a se manifesta în aer liber, și ce loc mai potrivit este chiar centrul orașului lor? Variate târguri economice, de carte, ale culturilor din Mexic, se înlănțuie în zilele noastre într-o programare frenetică, spre bucuria localnicilor și uimirea turiștilor.