Comentariul autorului:
Programul arhitectural propus are ca obiectiv dezvoltarea unui centru destinat persoanelor afectate de demența de tip Alzheimer, o afecțiune neurodegenerativă cronică care impactează profund calitatea vieții, iar problema centrală care justifică dezvoltarea unui centru de îngrijire dedicat persoanelor cu demență Alzheimer este criza demografică accentuată de îmbătrânirea accelerată a populației.
Obiectivele generale ale programului propus cuprind înțelegerea modului în care acești pacienți experimentează și își amintesc mediile înconjurătoare prin investigarea interacțiunii dintre spațiul construit și utilizatorii săi și prin metodele de creare a unui spațiu de apartenență în care arhitectura poate fi gestionată pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor și a încetini declinul cognitiv. Aceste aspecte includ oferirea de îngrijire pe termen lung, terapii fizice și mintale, adaptate pacienților aflați în stadii moderate până la avansate ale bolii, în cadrul amplasamentului din localitatea Cisnădioara, care s-a dovedit a fi benefic necesităților materiale și imateriale ale centrului medical. Implementarea unui astfel de program de îngrijire specializată, corelat cu analiza evoluției programului medical care era adesea inadecvat particularităților cognitive ale pacienților și adaptarea la eficacitatea noilor intervenții terapeutice axate pe dialogul tratamentului cu componentele arhitecturale, peisagistice și culturale, adaptate specificului generației vizate, va putea avea un efect direct asupra decongestionării centrelor geriatrice, a calității vieții și a reducerii stigmatizării asociate bolii. În completare, va putea deveni un pilon important în gestionarea bolii la nivel regional, respectiv un exemplu de standard superior de îngrijire centrată pe pacient prin capacitatea spațială de a redefini identitatea de „acasă”, tranziția lină către noul mediu de viață, conservând autonomia și maniera de trai apropiată celei anterioare bolii.
Rezultatele acestui studiu ilustrează impactul arhitecturii în contextul absenței memoriei, evidențiind capacitatea acesteia de a media deconectarea dintre percepție și semnificație, iar aceste aspecte analizează identificarea identității prin intermediul anamnezei, stimulată de experiențele arhitecturale și de reminiscențele evocate, precum și mecanismele percepției, care implică utilizarea simțurilor pentru o explorare profundă a arhitecturii. Centrul, dincolo de spațiul de tratament, devine un factor activ în procesul terapeutic, care deși nu va soluționa problema declinului cognitiv, va optimiza calitatea vieții pacienților prin capacitatea mediului construit de a genera interacțiuni care reflectă esența identității lor.
Proiectul propune o arhitectură sustenabilă și contextual integrată, în deplină armonie cu specificul rural al Cisnădioarei. Configurația volumetrică este compusă din trei entități spațiale distincte, al căror regim structural este adaptat funcțiunii, poziționării în teren și relației cu peisajul. Se adoptă o strategie de semi-îngropare a volumelor pentru diminuarea impactului vizual și maximizarea eficienței energetice prin utilizarea inerției termice a solului. Amplasamentul existent asigură oportunitatea de a valorifica materialele locale, lemnul, pământul, piatra, într-un gest de sustenabilitate autentică, iar în acest sens, structura clădirii este gândită în relație directă cu topografia și materialul excavat, recirculat în mod responsabil prin utilizarea pământului bătut drept material structural. Proiectul nu propune doar un adăpost, ci o infrastructură empatică, structurată atent pentru a oferi sprijin vieților fragile pe care le va găzdui.
.jpg-d2.jpg)
.jpg-d2.jpg)
.jpg-d2.jpg)
