Comentariul autorului:
Locul se construiește din relațiile dintre oameni, el evoluează ca urmare a ceea ce noi credem că ar putea fi, ce ne închipuim că am avea nevoie, sau ne-ar aduce bucurie.
Astăzi există acest curent de părăsire a apartamentului de la bloc pentru o casă cu grădină dintr-un sat din apropiere. Oamenii nu își mai doresc să stea în fața unui ecran/computer/telefon mai mult decât sunt obligați de job să o facă. Ei își doresc o altă viață, cu substanță, cu gust, cu oameni cu care să împărtășească micile bucurii, unele care nu pot fi cumpărate, ci doar trăite în natură, în curte sau alături de ceilalți.
Acest „ÎMPREUNĂ” a început alături de parohul comunității reformate maghiare din Aiton (județul Cluj) prin a ne închipui cum anume s-ar putea „așeza” un număr de familii tinere pe un teren al parohiei, o livadă îmbătrânită de la marginea satului. Nu s-a rezumat doar la a face un P.U.Z. și un P.A.C., la a face desene, planuri, secțiuni, fațade, ci am încercat să ne închipuim ce își doresc familiile care vor să plece din apartamentul de la bloc. Demersul a continuat cu aportul definitoriu al Episcopiei Reformate a Ardealului, care a asigurat finanțarea acestui proiect, dar mai mult, a crezut în viziunea noastră ce aducea un alt nivel de calitate a vieții, superior celui de la oraș, dar și a celui existent în Aiton.
Pentru cine dorește, acest lucru poate fi cuantificat și prin:
- loturi de 1000 mp/casă unifamilială
- locuințe (D+) P+M de circa 160 mp arie utilă + carport / garaj
- casele sunt construite din materiale naturale, la standarde NZEB (vorbim de anul 2019)
- s-au asigurat toate rețelele edilitare (apă, canal, electricitate, gaz, inclusiv internet)
- străzi largi, asfaltate și echipate corespunzător
- stație de autobuz amplasată în mijlocul comunității lângă spațiul public (parc)
- microstație de epurare
- transformator de medie tensiune (lucrările de mutare și îngropare a liniei de medie tensiune au făcut posibilă construirea caselor din deal)
- teren de fotbal + gradene
- parcul-amfiteatru, locul de întâlnire al comunității
- livada cu pomi furctiferi + alte spații plantate cu arbori pentru stoparea alunecărilor de teren
- spații de joacă (cu nisip) pentru cei mici și încă altele (portalul, fântâna, lespezile de mejdie, etc.) care și ele fac diferită abordarea noastră față de alte încercări de revitalizare a unor comunități pe cale de dispariție, a unei întregi părți dintr-un sat.
În procesul de proiectare ne-au ghidat aceleași linii de forță ca în toate proiectele noastre:
-respectul față de cultură / autenticul local
-înțelegerea peisajului cultural
-folosirea materialelor naturale (în cazul de față lemnul prelucrat sub formă de tălpi, grinzi și cadre de rigidizare pentru pereții prefabricați, precum și rumegușul presat ca substanță a pereților exteriori termoeficienți)
-minimizarea amprentei de carbon a întregii lucrări (am solicitat prelucrarea materialelor și realizarea panourilor prefabricate din care sunt constituite casele la un atelier care este la 12 km distanță față de situl lucrării)
-eficiența energetică a locuințelor (casele au fost proiectate și verificate la standardul NZEB)
Configurarea arhitecturală și spațială aleasă:
- e specifică unei bune relații cu vecinii prin dozarea intimității, prin realizarea unui aport optim între intimitate și comunicarea cu ceilalți;
- e punctată ici și colo cu elemente de identitate/ reper sau particularizate de negocierea cu relieful;
- acolo unde relieful și hidrografia ne-a permis, am adunat casele în jurul unui spațiu comun multifuncțional destinat activităților în comun;
- e determinată de punerea în valoare a panoramelor / perspectivelor deosebite pe care locul le oferă, alături de o bună supraveghere a ogrăzii din casă.
Demersul a continuat prin toți pașii legali necesari, beneficiind de mult sprijin și înțelegere din partea autorităților de resort.
La final, după 4-5 ani de proiectare și șantier, cu multe peripeții și situații neașteptate: alunecări de teren, conducte sparte, incendiu, pandemie, război, creșterea costurilor cu 300%, schimbarea legislației, schimbări de subcontractori, ploi, ploi, ploi și ninsori în alte anotimpuri decât cele obișnuite, noroi, infiltrații, drenări, drenări la drenări, izvoare în fundații, câte 2-3 la unele case, adus piatră, mare, mică, potrivită, montat gardurile de către arhitecți, preot și localnici, clacă la plantat pomii, strâns mizeria după muncitori de către arhitect și paroh, furturi de scule pe șantier, alte lucrări neașteptate, apusuri de soare incredibile, și uneori și răsărituri, refăcut de 4-5 ori unele lucrări, montat trafoare/fronton tot de către arhitecți pe cea mai mare căldură din vară, la inalțime - toate acestea sunt lucruri pe care nimeni nu le va știi și care rămân la temelia a ceea ce am construit ÎMPREUNĂ, dincolo de ce se vede, de ce se poate cuantifica. Sunt lucruri care zidesc spiritual acel loc în care copii se vor juca, părinții vor munci și se vor bucura, iar cei vârstnici vor contempla și, poate, vor zâmbi dând din cap: ”Ce mai contează!”
Putem spune că dincolo de toate cele întâmplate, de neîmplinirile de toate felurile, dincolo de toate aventurile rămâne ceea ce E acolo: VIAȚA ÎMPREUNĂ.
Restul rămân doar note de subtext.
O comunitate a reînviat, biserica lor e plină acum duminica, iar glasurile copiilor care cântă aduc bucuria celor mari și a parohului de la care a început totul.
Se poate.
E nevoie.
Dăm ștafeta mai departe.
