Comentariul autorului:
Situl este marcat de trei monumente de importanţă naţională (castelul Lázár, mănăstirea franciscană, precum şi biserica romano-catolică, cu cimitirul aferent) şi de peisajul cultural creat în jurul acestora. Aceste monumente se ridică deasupra satului Lăzarea, ce prezintă încă o valoroasă imaginea a satului pe măsura monumentelor menţionate (cu valori arhitecturale şi ambientale).
Dincolo de monumentele menţionate mai sus, încadrarea în peisajul cultural din Secuime este una dintre premizele acestui proiect. Este vorba despre un peisaj format în ultimii 300 de ani, dar care în esență este un peisaj cultural medieval european specific pentru comuitățile de oameni liberi și în speță reflectă democrația militară medievală a secuilor. Din axeste considerente, atât parcelele de pe câmpuri, cât și construcțiile din sate sunt relativ egale, cele mai mari construcții (desigur, după biserică, castel, mănăstire) sunt șurele.
Raportarea la aceste valori din sit au însemnat punctul de plecare. Modalitatea de încadrare a clădiri(lor) propuse în imaginea satului, relaţionarea cu monumentele istorice cât şi evitarea pe cât posibil a ruperii de scară faţă de casele de pe frontul de vizavi al străzii pe rând a fost analizate cu ajutorul fotografiilor realizate cu dronă.
Îngeunând situaţia, pe amplasament există trei arbori mari, valoroşi. Proiectul - dincolo de faptul că propune o relaţionare justă cu cele trei monumente şi imaginea satului - păstrează copacii existenţi şi le foloseşte prezenţa în crearea spaţiilor exterioare, astfel grădiniţa nu este înscrisă numai în sit, dar şi între cele trei arbori.
Grădiniţa nu a fost gândită ca un obiect în sine. Împreună cu şopronul de lemne şi garajul de autobuze realizate anterior, cât şi cu centrala termică a grădiniţei (finisat parţial cu lemn ars ca suprafaţă, cu o mică aluzie la foc) alcătuiesc o „gospodărie” tradiţională, adică „şura-casa-anexa gospodărească”.
Grădiniţa propusă are frontul pe strada care are capăt de perspectivă castelul renascentist. Regulamentul PUG prevede o clădire P+1 pe acest amplasament, însă am considerat că valoare prevăzută este una maximală, dar nu neapărat obligatorie: coerenţa imaginii stradale, respectarea relaţiei castel-case (prin amplasarea unui volum în prim-planul perspectivei la un punct de fugă către castel), relaţia cu valoarea peisagistică a muntelui Szármány (inclusiv cu mănăstirea şi biserica) au condus către o clădire parter, fracţională la rândul ei, care astfel se apropie ca mărime de construcţiile tradiţionale ale locului şi păstrează raportul just între localitate şi castel. Propunerea a fost întărită din prima de avizul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr.2.
Fracturarea conturului şi spargerea volumetriei grădiniţei în volume mai mici reduce impactul propunerii în contextul monumentelor istorice. Finisajele alese: ţigla solzi de factură tradiţională, finisajele din lemn, culoarea suprafeţelor vopsite ajută înscrierea clădirii în imaginea valoroasă a satului. Puţinele zone vopsite din lemn (şipci colorate, tâmplăriile) sunt realizate în cromatica mobilierului tradiţional din zonă. Astfel clădirea în sine se raportează la tradiţia locului (prin reinterpretarea acesteia) şi este o educaţie pentru copii, care - chiar dacă într-o formă regândită prin tradinovaţie - devin familiare cu valorile locului.
Amenajările exterioare vor permite desfăşurarea activităţilor în aer liber, în umbra copacilor păstraţi. Accesul în grădiniţă se face prin intermediul unei curţi de onoare (pavate cu piatră cubică), astfel copii nu au ieşire directă din clădire pe stradă. Această zonă este şi o zonă de aşteptare, mobilată atât pentru părinţi, cât şi pentru copii, mobilierul propus fiind gândit pentru ambele categorii – banca pentru copii aducând aminte de covoarele ţesute din materialele din textil recuperate, tăiate în fâşii din care se făceau covoarele cu care erau acoperite băncile folosite în cazul diferitelor întruniri de odinioară. Totodată, această împărţeală în două a curţii reia o organizare tradiţională a curţii, specifică pentru zona Depresiunii Ghiurghiului, unde în lipsa şurilor – ce apar abia în a doua parte a sec. XIX- animalele erau ţinute în aer liber, dar într-o curte separată de curtea în care se afla casa.
Modul de amplasare a centralei termice conduce la o intimitate mărită a spaţiului destinat desfăşurării activităţilor în aer liber. Totodată, straşina fără burlan şi cu învelitoare de ţigle solzi tip Braşov, cu vârfuri ascuţite este un citat din arhitectura populară din zonă (pe cale de dispariţie) prin care dorim să atragem atenţia copiilor la detaliile frumoase a arhitecturii tradiţionale din zonă.
Mobilierul „urban” din exterior se raportează la cromatica mobilierului tradiţional pictat din zonă. În a doua curte, destinată activităţilor din grădiniţă, amenajările exterioare, în loc de materiale minerale s-au ales soluţii obişnuite în zona peisagisticii. Astfel lemnul apare în diferite forme: duşumele la amenajarea circulaţiei şi a platformei exterioare, pavaje din trunchi de copaci în cazul platformelor mai mici şi în jurul gropii de nisip etc.
În cazul materialului lemnos, am pus accentul pe protecţia fizică a lemnului, respectând bagajul de cunoştiinţe foarte vast acumulat în timp în zona noastră, dar din nefericire neutilizată azi de majoritatea constructorilor din zonă. Idea de bază este orientarea scândurilor/grinzilor în aşa fal, ca crăpăturile să nu apară pe partea expusă ploii, nodurile să fie protejate re precipitaţii. Constructorul a fost şcolit în acest sens odată cu începerea lucrărilor, iar prezenţa frecventă pe şantier - datorită faptului că nu ne angajăm în proiecte la distanţă – a eliminat posibilitatea de poziţionare greşită a materialului lemnos, cu puţine scăpări, care la insistenţa noastră au fost refăcute.
