Comentariul autorului:
Cazarma militară din Piața Unirii din Timișoara, construită pe vremea imperiului austro-ungar, este unul dintre cele mai emblematice și enigmatice clădiri pentru toți vizitatorii si locuitorii orașului. Abandonat și închis de patru decenii, clădirea azi este cu fațadele curățate de tencuială, de decorațiunile tipice arhitecturii de acum două secole, și este redusă la elementele ei structurale, la pereții portanți de caramidă, neavând nici măcar geamuri în tâmplăriile rămase. Și spațiul interior este fără compartimentări interioare, cu pardoselile și tencuielile scoase, cu pereții de cărămidă la vedere. Clădirea, care datorită formei în plan, poartă și numele de Cazarma U, este organizată în jurul unei curți interioare vaste, unde natura a pătruns organic, formând o mică junglă urbană. Se crează astfel o relație impresionantă între pereții goi de cărămidă, cu o arhitectură militară riguroasă și vegetația dinamică și spontană.
După Sculptură / Sculptură După este un proiect inițiat de Fundația Triade împreună cu Attila KIM Architects, în cadrul Capitalei Culturale Europene Timișoara 2023, care propune o redeschidere a acestei clădiri pe durata mai - noiembrie 2023, pentru a prezenta o serie de expoziții de sculptură permanente și temporare, care să ofere diferite puncte de vedere curatoriale și artistice asupra evoluției sculpturii românești în ultimii 50 de ani. Probabil sculptura este una dintre puținele medii ale artelor plastice care se poate expune în clădirea cazarmei, datorită condițiilor climatice.
Proiectul arhitectural și-a propus, ca folosind resurse minime, să transforme această clădire abandonată într-un muzeu temporar al sculpturii. Arhitectura expozițională este firul roșu care ne conduce prin cele trei niveluri ale clădirii. Inspirația pentru intervenția propusă vine însăși din arhitectura clădirii. Fiecare nivel este marcat de cursivele de distribuție, aliniate pe laturile interioare ale aripilor de clădire.
Pereții interiori ai cursivelor au fost dublate cu un perete nou, decupat în dreptul ușilor si geamurilor, care nu numai marchează spațiile expoziționale, ci devin interfața fiecărei expoziții, conținând conceptele curatoriale, biografiile artiștilor și denumirea tuturor sălilor. Astfel, această friză prin care se accesează fiecare spațiu în parte, devine o a doua piele a clădirii, simbolizând și noua funcțiune muzeală.
Clădirea peste tot a fost păstrată în starea în care a fost găsită și toate elementele noi sunt perfect finisate, folosind doar elemente albe sau negre, în contrast cu cărămida roșie a clădirii și verdele vegetației exterioare.
