Comentariul autorului:
Istoria în Europa se află pretutindeni, în arhive, în străzile orașelor și în arta produsă de-a lungul secolelor. Orașele pot fi percepute prin prisma istoriei și a evenimentelor care le-au format, transformând țesătura urbană într-un amestec de amintiri și percepții.
Veneția de astăzi este un oraș în care schimbările aduse de modernitate - ritmul alert al vieții, globalizarea, consumerismul și criza climatică - sunt in plina amploare. La Serenissima a devenit o trivialitate, privită sus de pe punțile navelor de croazieră. Patrimoniul ei material și imaterial, priceperea și cunoștințele locuitorilor săi, care de-a lungul secolelor au îmbinat cu maiestire arhitectura, meșteșugul și cultură pentru a creea un lucru unic și de preț, astăzi devin amenințate de superficialitatea turistica precum apele în creștere.
Pot venețienii să recâștige sentimentul de apartenență și control asupra orașului lor? Poate tensiunea dintre vizibil și invizibil, conturată de Italo Calvino, să hrănească un sentiment de mister în loc de cel de ruptură?
Dorind să exploreze aceste întrebări, Redivivus prezintă o imagine arhitecturală în care restituirea abilităților și culturii construcției de bărci devine nucleul reformei economiei venețiene, reducând dependența acesteia de turism. Amplasat în Arsenale di Venezia, celebra pentru istoria sa maritimă, proiectul își imaginează o constelație de arhitecturi dispuse conform logicii spațiale a tehnologiei preindustriale de construcție a navelor, așa cum a fost surprinsă pe harta din 1798 realizată de Maria Mafioletti. Elementul omniprezent al apei devine un lait motiv prin care Veneția își poate recâștiga și reînnoi identitatea unică ca Cel mai Seren dintre toate orașele.
Totul a început din fascinanta istorie a Arsenale di Venezia, cândva nucleul vital al Serenissimei. Maria Mafiolleti l-a ilustrat în detaliu, iar harta sa a devenit motorul central în formarea acestui proiect. Clădirile existente poartă încă urme ale fluxului de producție și materiale care a avut loc. Astfel, prin aranjarea activităților principale într-o linie dreaptă, păstrând în același timp ramurile secundare, a apărut o nouă realitate. Una în care clădiri care par să nu aibă o legătură aparentă formează o realitate alternativa, ancorată cu toate acestea de către un fir comun, meșteșugul de construcției de bărci.
Extinzându-se din rearanjarea elementelor existente, Redivivus se prezintă sub forma a trei insule interconectate, care vorbesc despre trei straturi diferite ale Veneției. Este o realitate definită de o combinație de zone rezidențiale, ateliere și zone de învățare.
Zona rezidențială este modelată după atelierele de gondole, unde muncitorii dormeau deasupra bărcilor noaptea și lucrau la ele în timpul zilei. Astfel, parterul servește drept depozit pentru bărci, în timp ce casele de deasupra se îmbină cu țesătura rezidențială a Veneției.
Trecând podul, o referință către Festa del Redentore, oamenii vor ajunge pe Insula de Întreținere. Un loc care oferă reparații și întreținere pentru bărci, oferind și oportunități de învățare, deoarece bărcile, ca și Veneția, au nevoie de o îngrijire constantă. Arhitectura conectează mai multe clădiri și se inspiră din principiile Arselanottilor de recuperare a navelor naufragiate.
De aici, parcurgând podul Redivivus, o alegorie a istoriei din Arsenale și a tranziției sale de la bărci din lemn la cele din metal, veți ajunge pe ultima insulă. Aici puteți să vă conectați cu adevărat cu secretele venețiene ale construcției de bărci. O combinație de zone pentru experiențe practice se îmbină cu facilități de învățare și cercetare printr-un limbaj al structurilor de bărci, adaptându-se și adăugându-se la țesătura existentă.
Pentru a ajunge din nou la Insula Rezidențială, oamenii vor putea să-și amintească din nou bogata istorie a acestui loc prin adaptarea și restaurarea macaralei Armstrong.
Aceasta este Redivivus, o realitate alternativă, care vorbește despre trei Veneții diferite, dar care sunt în cele din urmă interconectate. Venețienii își vor re-câștiga astfel sentimentul de apartenență și își vor regăsi identitatea unică a orașului lor. Pentru că acesta este un loc de suflet care se dezvoltă în timp, dar are deja o istorie, și nu doar o infrastructură nautică.
