Comentariul autorului:
Principalul obiectiv al soluţiei de arhitectură propuse a fost să se supună cerinţelor temei în care pe lângă cerințele funcționale, au fost enunțate și cerințe eliminatorii de luat în seamă la nivelul soluției finale în a nu se demola actuala clădire a Consiliului Județean și în a nu se depăși bugetul predefinit din tema concursului de soluții. Țelul complementar al propunerii noi din punctul nostru de vedere a fost și capacitatea viitoare a ansamblului în a reacţiona la realităţile contextului, prin marcarea fondului construit al oraşului cu un exemplu de arhitectură contemporană, reprezentativă pentru administraţia publică judeţeană, odată cu crearea unui spațiu public viu la nivelul orașului, care te determină prin atmosfera creată să rămâi în el, odată ce îl petreci.
Amplasamentul propus prin cele două clădiri existente (Consiliul şi Biblioteca Judeţeană) oferă aprioric vizual o relaţie de “rivalitate” pe Calea Dorobanţilor. Propunerea nouă în acest context a fost să nu continue această “rivalitate”, ci să medieze prin crearea unui „ecran de fundal” ca un liant general ce potenţează imaginea generală, marcând ansamblul generat de axa Bulevardului Mărăşti, din piaţa extinsă prin Aleea Bibliotecii până în Calea Dorobanţilor.
În propunerea nouă, declivitatea terenului din partea de sud a amplasamentului a fost integrată arhitectural prin retragerea succesivă a etajelor în oglindă către teren, lăsând loc pentru plantarea masivă ca o barieră termică naturală şi ca o protecție naturală la problema însoririi excesive a faţadei de sud pe perioada verii.
Alipirea noului corp față de cel existent a jucat un rol major în conturarea desenului arhitectural la nivelul fațadei și a morfologiei volumului de legătură. Atriumul central a apărut în acest context ca o reflexie imediată prin dublul rol ce îl oferă. Unul energetic evident, realizându-se atât o ventilaţie naturală, cât şi o iluminare directă a tuturor spaţiilor noi, dar mai ales unul de utilizare – funcțional - al clădirii și al spațiului urban local, prin crearea unui spaţiu public interior/exterior asemeni unui “forum romanum” ce îşi propune să pună utilizatorul în centrul său şi să i se supună cu funcțiunile și dotările de mobilare pe care le oferă. Din centrul noului atrium, cetăţeanul are posibilitatea unei relaţii vizuale directe interior-exterior cât şi a uneia cât se poate de transparentă cu toate spaţiile şi departamentele instituţiei.
Fațada corpului propus al extinderii e o imensă “sită” mondrianiană ce stă într-un dialog contrastant cu corpul existent unde aici, în noua propunere, este „curăţat” de soluţiile existente ineficiente și inestetice la nivelul decorației arhitecturale și este propus într-o manieră de “monolit” minimalizat, conturat cromatic prin aportul negrului.
Extinderea propusă se distinge în final prin cele trei zone: publică, semipublică şi instituțională, toate având rolul de a redefini senzorial percepția a ceea ce e “instituțional” și a se subordona pe alte coordonate semantice relației cu utilizatorul final – cetățeanul.
