Comentariul autorului:
Amplasată în imediata vecinătate a Bulevardului Carol I din Iași, zonă cu o importanță însemnată în conștiința colectivă a locuitorilor orașului, Casa Universitarilor este o priveliște aparte în lungul frontului stradal din care face parte, front ce nu duce lipsă de fațade cu o mare valoare estetică și istorică, aparținând monumentelor-reper ale orașului, precum Biblioteca Centrală Universitară, Institutul de Sănătate Publică sau Universitatea "Alexandru Ioan Cuza".
Bulevardul Carol I, s-a dezvoltat începând din secolul al XVIII - lea în continuarea intersecției dintre Ulița Sârbească (str. Lăpușneanu de astăzi) și Ulița Hârlăului (str. Păcurari), cuprinzând trei părți din satul Muntenimea Iașilor: Muntenimea de Jos, Muntenimea de Mijloc și Muntenimea de Sus.
Casa Canta cunoscută și sub numele de Casa Universitarilor, imobil ce datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a aparținut inițial vornicului Iordache Cantacuzino (Canta) și a fost refăcută la 1840 de fiul acestuia, logofătul Nicolae Canta, mare dregător pe vremea domnitorilor Mihai Sturza (1834-1849) și Grigore Ghica (1849-1856). Din anul 1947 intră în proprietatea Universității unde se instalează Casa Universitarilor cu destinația de cantină restaurant a cadrelor didactice. A fost reparată și extinsă cu o aripă în partea de sud în 1951-1952 și a devenit renumită datorită profesorului de drept Gheorghe Băileanu (1901-1975), nepotul primarului Gh. Mîrzescu, care organiza aici întâlniri privitoare la istoria și cultura orașului Iași.
În demersul restaurării monumentului prezentat, s-a urmărit în special refuncționalizarea acestuia și totodată, conservarea elementelor ce îl definesc, într-o formă cât mai curată și autentică din punct de vedere istoric. Anexele și amenajările propuse se integrează armonios în contextul de ansamblu al sitului și își propun să evidențieze și să susțină imaginea obiectivului principal de pe amplasament.
Lucrările s-au realizat la cele cinci obiective situate pe terenul prezentat: obiectivul 1 (principal) reprezentat de Clădirea monument istoric "Casa Logofătului Nicolaie Canta - Casa UNIVERSITARILOR", obiectivul 2 - pivnița, obiectivul 3 - clădire anexă, obiectivul 4 - terasă exterioară și obiectivul 5 - amenajare exterioară.
Prin soluția de arhitectură a obiectivului 1, la parter, s-a propus realizarea unei zone largi de primire, având și funcția de spațiu expozițional, prin intermediul căreia se realizează distribuția către zonele de servit masa. Refuncționalizarea spațiului interior de la nivelul parterului, în zona de clădire extinsă în 1951-1952 a fost reprezentată de amenajarea unei bucătării dotată conform necesităților actuale și reamenajarea grupurilor sanitare pe sexe în imediata apropiere a garderobei.
Zona etajului a fost regândită pentru a găzdui, în principal, funcțiuni educaționale, dar și administrative. Au fost concepute două săli de evenimente cultural-științifice, ce pot acomoda un număr însemnat de participanți, o sala de training legata direct de spațiul biroului de lucru și o sală de seminar. Birourile administrative au fost grupate în vecinătatea holului foyer pentru o accesibilitate mai bună. În tot acest proces de reoarganizare a planului inițial, s-a urmărit optimizarea și compartimentarea cât mai eficientă a spațiului interior.
În ceea ce privește refacerea finisajelor interioare și readucerea acestora la imaginea arhitecturală inițială, s-a propus decopertarea integrală a tencuielilor, deoarece acestea nu respectă compoziția originală și înlocuirea lor cu tencuieli după rețetă de epocă, ce urmăresc imaginea autentică a clădirii. Finisajele propuse pentru pardoseli sunt granitul pentru spațiile comune (zone de alimentație, holuri, scări), parchetul din lemn masiv de stejar în birouri, săli de training, seminar și activități culturale și gresie cu margini rectificate în zona bucătăriei.
La nivelul parterului, bolțile din lemn s-au decopertat cu grijă, s-au relevat și inventariat fotografic și s-a constatat că nu pot fi restaurate, fiind într-un stadiu avansat de degradare datorită ciupercilor și putregaiului. Bolțile propuse s-au realizat pe structură de lemn conform tehnologiei de execuție a celor precedente. Pentru a păstra valoarea istorico- arhitecturală a clădirii planșeul de lemn de peste etaj a fost finisat cu tencuili de var nisip.
La exterior, tencuielile și ornamentele s-au restaurat, acolo unde a fost cazul, după metodele originale, utilizându-se mulaje, sănii și trasoare. Culorile varurilor exterioare urmăresc imaginea original-arhitecturală a clădirii. S-a urmărit restaurarea integrală a balustradei terasei de la nivelul întâi al clădirii-monument și a elementelor ornamentale din ipsos și zidărie ale fațadelor. În zona acoperișului s-a schimbat integal structura de lemn a șarpantei și s-a realizat o învelitoare din tablă de cupru. Tâmplăria interioară s-a refăcut integral și s-a confecționat din lemn masiv de stejar.
Pentru punerea în valoarea a curții clădirii, prin soluția pentru terasa exterioară, s-a propus în primă fază desfacerea clădirii anexă C4 și a platformei din beton (fosta terasă exterioară). Spațiul multifuncțional nou construit cuprinde trei pavilioane realizate pe structură din beton, închise pe o singură latură de panouri metalice traforate ce sugerează imaginea unor plante agățătoare. Acestea sunt acoperite cu sistem de terasă înierbată. Pavilioanele menționate gravitează în jurul unui nucleu central, reprezentat de o platformă cu finisaj din piatră naturală - calcar. Cota zonei spațiului acoperit descrește către cota nivelului platformei curții exterioare printr-o serie de gradene din beton acoperite cu lemn tratat cu soluții de închidere și impermeabilizare a porilor.
Obiectivul 2, reprezentat de pivniță, a fost reabilitat astfel încât să se poată păstra funcțiunea sa originală, dar într-un spirit estetic ce îmbină elemente moderne cu aspectul învechit, rustic al pietrei de pe pereți, ce a fost curățată manual și rezidită acolo unde a fost cazul. Pardoseala a fost realizată din cărămidă plină arsă pentru a obține o suprafață durabilă, potrivită funcțiunii și pentru a asigura o ventilare optima a fundației.
Pentru a oferi unitate întregului ansamblu, împrejmuirea din fier forjat (gardul, poarta pietonală și cea auto) s-a restaurat integral. Amenajarea peisageră a avut în vedere păstrarea copacilor identificați ca monumente ale naturii, dar și eliberarea terenului de excesul de vegetație pentru punerea în valoare a clădirii restaurate. Aleile exterioare au fost realizate din piatră spartă buciardată montată fără rost. Spațiile libere au fost înierbate și amenajate cu plante ornamentale și de aliniament.
