Comentariul autorului:
Proiectul The Lake Home face parte dintr-un masterplan și o viziune de dezvoltare mai amplă, care își propune revitalizarea zonei industriale adiacente singurului lac din Sibiu, Lacul lui Binder.
Aici a funcționat între anii 1865-1945 fabrica de cărămidă Gustav Binder, activitate care a dus și la formarea lacului în zona de extragere a argilei. După al doilea război mondial a fost înființată societatea Construcții SA ce producea structuri prefabricate pe locul terenului studiat. În timp, orașul a ajuns să se dezvolte cu zona rezidențială înspre acest punct, fără a depăși, însă, granițele zonei industriale, aceasta din urmă fiind privită până recent ca o barieră.
În 2020 Primăria Sibiu a inițiat și realizat prima intervenție majoră în zonă: curățarea lacului și amenajarea pe marginile acestuia a unui traseu pietonal și a unor spații verzi. Au fost implementate, de asemenea, instalații pentru sporturi nautice și o zonă de plajă.
La nivel de oraș, evoluția noilor cartiere rezidențiale s-a produs în partea sud-estică, în contrast cu zonele de birouri și centrele logistice, care au urmărit o dezvoltare puternică în zona vestică. Această dispunere a zonelor rezidențiale în raport cu poziționarea birourilor și centrelor de afaceri a creat o presiune puternică la nivel de infrastructură existentă, în mod special în ceea ce privește mobilitatea urbană.
Ca răspuns la acest fenomen, la nivel de strategie urbană a fost si continuă să fie încurajată dezvoltarea zonei nord-vestice cu funcțiuni mixte și rezidențiale, pentru a contrabalansa dezvoltarea sud-estică. Poziția terenului vizat spre dezvoltare și întreaga zonă a Lacului lui Binder au potențialul de a da tonul unei noi direcții de dezvoltare a orașului într-o notă sustenabilă.
Prima intervenție din cadrul acestui proiect complex a fost Corpul C, care are ca punct de pornire o clădire existentă, folosită în trecut pe post de cămin pentru muncitorii din zona fostei fabrici de cărămidă Gustav Binder. Păstrându-se volumul inițial al căminului, s-a optat pentru îmbrăcarea acestuia într-un exoschelet metalic, ceea ce a permis supraînălțarea registrului existent.
Noua volumetrie astfel obținută beneficiază de o fațadă ritmată care păstrează dispunerea inițială a golurilor căminului, dar le reinterpretează într-o manieră mai dinamică. Folosirea cărămizii pe zona de parter și etaj leagă clădirea de preexistent și creează o punte între caracterul industrial al zonei și contextul actual. Accentele metalice verzi devin în mod voit elemente grafice care amintesc de tonul industrial al clădirii inițiale, reinterpretându-l și adaptându-l la caracterul noii funcțiuni de rezidențial.
Pornind de la trama existentă, s-a reușit crearea unor unități locative prin cuplarea a două spații de cazare din fostul cămin. Astfel, noile unități au zona de noapte clar demarcată față de zona de zi, beneficiind de lumină generoasă, terase și grădini.
În proiectarea primei clădiri s-a avut în vedere integrarea blocului în cadrul urban existent, dar și în cadrul viitorului masterplan. La nivel pietonal s-a urmărit, astfel, parcurgerea unei succesiuni de experiențe în relația cu viitorul fond construit. Prin urmare, avem spații publice ce se desfășoară de-a lungul frontului stradal, spații semi-private în interiorul incintelor dintre blocuri și aleile de acces către fiecare scară de bloc. Toate aceste tipuri de spații sunt dublate de un traseu pietonal ce traversează tot ansamblul și conectează viitoarele blocuri, spații publice și funcțiunile mixte de la nivelul parterului.
Curțile private de la nivelul parterului au un rol de filtru (“buffer”) între spațiile semi-publice și spațiile intime ale apartamentului. Dorindu-se ca apartamentele de la parter să beneficieze de aceleași zone vitrate generoase, fără parapet, curțile creează un filtru suplimentar. Însă, deși este folosită exclusiv de locuitorii unității respective, această zonă nu este închisă vizual cu ziduri înalte. Folosirea unui parapet mic dublat de lamele metalice pe care pot crește plante creează și posibilitatea unei deschideri către restul locuitorilor și premisele pentru apariția unei comunități mai legate. În plus, regimul mic de înălțime al blocurilor și balcoanele semi deschise dublează și întăresc aceste premise.
Spațiile verzi au un rol important pentru viitoarea comunitate. Pe lângă succesiunea de incinte plantate din cadrul ansamblului, au fost propuse la nivelul balcoanelor jardiniere ce permit inserarea unor arbuști de talie medie. Sistemul de irigație pentru aceste jardiniere a fost proiectat să poată fi controlat centralizat de administrația blocului. În acest fel, chiar și în situația unor apartamente neocupate, plantele pot fi întreținute.
Forma relativ pătrată a balcoanelor cu adâncimi mai mari de 2m permite amplasarea unor mici măsuțe și scaune. Am considerat ca fiind important să creăm cât mai multe zone exterioare funcționale ce pot încuraja activități în aer liber și de a crea un sentiment de spațiu locuit.
Din punct de vedere stilistic, folosirea mai multor tipuri de texturi în compoziția fațadei creează un ritm vibrant, dinamic. Folosirea cărămizii exclusiv la nivelul parterului și etajului întărește, de asemenea, atenția sporită acordată relației blocului cu nivelul pietonal, uman.
