Comentariul autorului:
Palatul Principilor este un complex arhitectonic important, situat în ansamblul mai larg al cetății Alba Iulia. Istoria evolutiei palatului cuprinde foarte multe etape de construcţie – epoca romana, medievala, renastere, baroc, sec. al XIX.-lea și sec. al XX.-lea – refaceri, distrugeri şi refuncţionalizări, racordându-se concomitent la vecinătăţile urbanistice. Aici se află o bună parte din istoria fortificațiilor (romane și medievale) din Alba Iulia și istoria mai multor instituții de importanță majoră în istoria Transilvaniei.
Proiectul pune in evidenta vestigiile din perioada Principatului (perioada in care Alba Iulia a fost capitala Transilvaniei), dar tine seama si de etapele de constructie și de componentele artistice care trebuie sa fie conservate in situ din celelalte epoci și stiluri: romana, medievala, renascentista, baroca și rococo.
La sfârşitul seccolului al XVI-lea, clădirile medievale deja existente, cu diferite grade de conservare, au fost unite într-un ansamblu cu trei curţi, pe care în epocile lui Bethlen Gábor şi I. Rákoczi György, se vor suprapune noi etape, care vor duce la apogeu ansamblul.
La începutul secolului al XVIII-lea, palatul a intrat în atenţia autorităţilor militare austriece, care au hotărât ca partea vestică să revină Episcopiei romano-catolice, iar restul - cuprinzând curtea de mijloc şi cea estică - să fie destinat Arsenalului şi Cazarmei Artileriei.
A debutat atunci o perioadă lungă pentru edificiu, în slujba armatelor, care au adus multe modificări vechilor construcţii şi palatului din vremea principilor Transilvaniei. Separarea palatului de partea sa vestică a avut loc la începutul sec. XVIII. Atunci s-au demolat, la sud de catedrala romano-catolică, capetele de sud şi de nord ale aripilor care asigurau legătura cu actualul Palat arhiepiscopal romano-catolic.
In situatia actuala imobilul este în proprietatea Municipiului Alba Iulia din anul 2009, când a fost preluat de la Ministerul Administraţiei şi Internelor – Instituţia Prefectului. Ansamblul in forma sa actuala este formata din 7 corpuri de cladire (A, B, C, D, E, F si G) construite in diferite perioade.
Prin solutia propusa se doreste schimbarea functiunii generale a corpului E, în Centru Expozitional, ceea ce presupune schimbari atat din punct de vedere functional cat si din punct de vedere al compartimentarilor interioare, urmarindu-se in principal restaurarea, protectia si conservarea monumentului istoric și punerea în valoare a diferitelor etape de construire și evoluție.
Se propune prezentarea valorilor materiale și imateriale patrimoniale ale clădirii; prezentarea spatiilor cu valoare și incarcare istorica și memoriala ridicată; punerea în valoare a componentelor artistice deosebite de piatra și picturi murale etc; imbunatatirea imaginii urbane prin restaurarea fatadelor și creșterea atractivitatii cetății Albă Iulia; crearea unor expozitii tematice legate de istoria locului și a evolutiei acesteia. Prin proiect se propune amenajarea spatiilor expozitionale în cadrul corpului principal E, în care se vor realiza expozitii permanente și temporare cu diferite teme, cu posibilitatea organizarii de evenimente culturale, programe educative pentru copii sau adulti occazionale și periodice etc. de importanța locala și naționala, pentru a crește atractivitatea și gradul de vizibilitate.
Centrul Expozitional va fi inclus în circuitele turistice cu tematica diferita din cadrul cetatii Alba Iulia, fiind în stransa legătura cu diferitele perioade de dezvoltare și evenimente istorice ale acesteia.
Corpul E – este construit în diferite etape. Subsolul şi o parte din suprafaţa parterului sunt executate în perioada medievală. Celelalte zone de la parter şi etajul au fost construite în epoca Renaşterii. Subsolul este prevăzut cu bolţi semicilindrice, planşeele peste parter sunt şi acestea boltite semicilindric sau cu bolţi în cruce. Încăperile de la etaj au planşee din lemn. Structura verticală este alcătuită din zidărie portantă din piatră şi local din cărămidă. Regim de inaltime existent: Sp + P + 1E + pod.
Planimetria - este rezultatul mai multor etape de constructie. Corespondentul acestei succesiuni de etape de construire nu se gaseste evidentiat in exteriorul corpului E si nici pe toata fatada de nord a ansamblului palatului princiar ce are un aspect arhitectural si volumetric ”cvasi-unitar”. Corpul E reprezinta in continuarea corpului G, la vest partea centrala si estica, o volumetrie simetrica ce nu oglindeste arhitectura etapelor istorice traversate (fatade uniformizate sec. XVIII).
Majoritatea usilor sunt din secolul XIX-XX, dar s-au identificat și unele porți de lemn valoroase (acces P13, ușa acces pod) și ferestre de factura baroca (latura est fatada sud, casa scarii P2). Multe dintre golurile de uși initiale - inclusiv tocurile de lemn au fost inzidite partial în urma refunctionalizarii clădirii în secolul XX.
Invelitoarea este realizata cu tigle ceramice presate, care se păstrează în stare degradata.
Configuratia actuala a fatadei reflectă destinația de cazarma a ansamblului. Pe această fațată au fost marcate majoritatea etapelor evolutive pe baza cercetărilor de parament.
