Comentariul autorului:
CONSOLIDARE ȘI REABILITARE MUZEU DE ISTORIE NATURALĂ, CORP A
ARHITECTURĂ:
Șef proiect complex arhitect OVIDIU DORIN ALEXIEVICI
Specialist MC arhitect BOGDAN IONUȚ MIHUL
arhitect FLORICICA FOIA
arhitect ALEXANDRU RADU
arhitect DONES TIMOFEI
arhitect ROXANA SPIRIDON
REZISTENȚĂ:
Specialist MC ing. IOAN ROTĂRESCU
ing. BOGDAN BOTEZATU
ing. ION GHIOGHIU
INSTALAȚII:
Specialist MC ing. BOGDAN CORCINSCHI
ing. RADU PĂDURARIU
ing. IONUȚ ANDREI ALEXANDRU
ing. CRISTIAN POPA
ing. CIPRIAN HARABAGIU
ing. FLORIN DACIU
ing. ALEXANDRU NISTOR
RESTAURĂRI
Restaurator Gheorghiu Mircea
Restaurator Grecu Victor
- regim de înălţime al clădirii =Subsol parțial +Parter+Etaj+Pod amenajat parțial
- aria construită = 852,00 m²
- aria desfăşurată = 2749,00 m²
- aria utilă totală = 1469,98 m²
- suprafaţa terenului = 2933,00 m²
procentul de ocupare a terenului: existent – 29,04% ; propus – 29,04%
coeficientul de utilizare a terenului: existent – 0,93 ; propus – 0,93
Ridicată de vechea familie de boieri moldavi Ruset (Rosetti), undeva pe la finalul secolului al XVIII-lea, începutul secolului al XIX-lea, pe locul unei construcții mai vechi, casa a fost pe rând locuință, visteria țării și biblioteca orașului, până când, în 1844, Societatea de Medici și Naturaliști o cumpără, o restaurează cu ajutorul arhitectului austriac Freiwald, care îi conferă actualul aspect neoclasic, și înființează aici primul muzeu de istorie naturală din țară.
La 5 ianuarie 1859, într-una din camerele de la etaj, a fost ales domn al Moldovei colonelul Alexandru Ioan Cuza, înfăptuitorul primei Uniri.
În timpul celui de-al doilea război mondial imobilul este lovit de două bombe care produc avarii grave monumentului și duc la pierderea unei părți importante a vastei colecții în incendiul care a urmat. Elemente din șarpanta originală mai păstrează și acum urmele focului devastator de atunci. În anii 60 proprietatea imobilului este împărțită între Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza ” și Universitatea de Medicină și Farmacie ” Grigore T Popa”. Intre 1970 și 1971 au fost executate lucrări de consolidare a imobilului, constând în înlocuirea planșeului original din lemn de peste etaj cu un planșeu din beton armat cu grinzi întoarse în pod, intervenție care din păcate a făcut mai mult rău monumentului. Timp de 50 de ani, din cauza dublei administrări a imobilului, nu s-au mai putut face intervenții de consolidare și restaurare unitare, ceea ce a condus la o degradare accentuată a casei Ruset, mai ales după cutremurul din 4 martie 1977.
Între anii 2019 - 2021 imobilul a fost integral restaurat cu fonduri europene nerambursabile, prin efortul Primăriei Municipiului Iași . S-au efectuat intervenții structurale de amploare, inclusiv la infrastructura clădirii, ceea cea permis descărcarea enormei sarcini a planșeului realizat în 1971 de pe umerii bătrânelor ziduri. Elementele decorative ale fațadei au fost restaurate iar părțile lipsă au fost completate mimetic după cele originale încă păstrate. Din punct de vedere funcțional, clădirea parterul și etajul I au rămas aproape neschimbate, cu mențiunea că vechea scară boltită cu trepte din lemn a servitorilor a trebuit să fie sacrificată pentru realizarea unei scări moderne, care să asigure evacuarea utilizatorilor de la nivelul podului amenajat parțial pentru spațiile administrative ale instituției.
Cu ocazia lucrărilor de decapare au fost descoperite o fântână, aflată probabil în fața construcției anterioare care a existat pe sit, precum și un ancadrament din piatră rămas de la aceasta, și pe care ulterior casa Ruset a înglobat-o în structura sa. La decaparea fundațiilor s-au mai găsit pietre fasonate, elemente decorative de ancadrament și capiteluri folosite pentru temelia casei boierești, provenind probabil din aceeași sursă.
Au fost restaurate elementele decorative din mortar si ipsos ale fațadei, obloanele metalice ale ferestrelor, cea mai mare parte a tâmplăriei interioare precum și glafurile din lemn masiv de stejar ale primei etape de existență a casei, descoperite în pereții exteriori cu ocazia decapărilor.
