Comentariul autorului:
Proiectul intitulat generic Jumel, s-a desfășurat etapizat pe parcursul a trei ani (2020-2023). Este vorba despre un proiect complex și interdisciplinar, un proiect-pilot și un statement în sfera gestionării patrimoniului imobil, a punerii sale în siguranță și un exemplu de bună practică în ceea ce privește abordarea, punerea în valoare și conservarea monumentului istoric în stare de ruină, având ca obiect de studiu cuptorul de topit fier din satul Zimbru, comuna Gurahonț, județul Arad. Componenta artistică joacă un rol esențial în interpretarea monumentului și a evoluției sale, rezultatul constând în intervenții care îmbină judicios și cu semnificație materialul istoric și elementul de noutate.
Propunerea a fost construită pornind de la trei obiective principale asumate de echipa de proiectare:
O1. Protecția integrată a resursei patrimoniale și a ambianței peisagere prin:
• Conservarea și punerea în siguranță a cuptorului monument istoric, asigurând protecția și recuperarea materialului istoric
• Protejarea relației natură – monument și valorificarea vizibilității ruinelor
• Asigurarea coerenței stilistice și integrarea sensibilă a noilor intervenții cu alterarea minimă a ambianței peisagere
O2. Susținerea valorii educative a patrimoniului și a memoriei locului:
• Accentuarea lizibilității și potențarea valorii istorice a monumentului, prin intervenții peisagere reversibile de tip curatoriat de peisaj, cu reinterpretarea componentelor ansamblului tehnic a cuptorului de topit fier ”Jumelț” (ex. includerea în amenajare a elementelor specifice procesului tehnologic stilizate, identificate in situ, cum ar fi: puntea de alimentare a furnalului, canal de apă, terasament linia ferată, materii prime etc)
• Valorificarea patrimoniului siderurgic preindustrial al județului Arad la scara teritoriului prin propunerea de trasee tematice de vizitare în perimetrul Zimbru-Rășchirata/Dezna-Moneasa
O3. Intervenții tehnice reversibile și minimale, corelate cu o gestiune facilă post-execuție:
• Adoptarea soluțiilor tehnice cu impact minim asupra monumentului și asupra stratului arheologic
• Folosirea materialelor locale și a celor reziduale (zgură) cu susținerea economiei circulare și a unei amprente scăzute de carbon.
• Includerea soluțiilor bazate pe natură, spre ex. în colectarea și infiltrarea adâncă a apei meteorice în sol precum și îndepărtarea acesteia de la baza monumentului (reinterpretarea canalului de apă)
• Promovarea multifuncționalității componentelor propuse pentru a asigura accesul și a răspunde diverselor nevoi pentru categorii largi de vizitatori (persoane cu dizabilități locomotorii, bicicliști etc )
• Asigurarea de soluții de întreținere facilă a sitului patrimonial, cu implicarea de costuri minimale atât pentru partea de resurse umane cât și materiale
• Implicarea comunităților din vecinătate în întreținerea sitului (cosire fâneață, mici reparații etc)
Situația existentă
În prezent, cuptorul de topit fier se găsește într-o stare precară de ruină invadată de vegetație, însă din studiul in situ, a literaturii de specialitate, a documentelor istorice și prin analogie se poate deduce volumetria inițială a cuptorului, modul de funcționare și logica structurală a acestuia. Astfel, din punct de vedere constructiv, furnalul este alcătuit astfel:
• exterior din zidărie piatră de codru și piatră de calcar cu mortar de var nisip
• la interior, o fundație din blocuri fasonate din piatră de cca. 50 cm lățime și 150 înălțime, pe care sprijină, la partea interioară, zidăria de cărămidă arsă parțial (un fel de chirpic ce s-a ars probabil odată cu funcționarea cuptorului - șamotă), pusă în operă într-un singur rând, sub forma unui coș tronconic. Distanța rezultată între „coaja” de cărămidă și zidăria din piatră era umplută cu argilă amestecată cu pietriș/zgură, cu rol termoizolant. Posibil ca sub nivelul de călcare să mai existe elemente din fontă.
• Pe fațadele cuptorului există canale din cărămidă arsă, parțial deteriorate, care, probabil, acomodau elemente de sprijin ale sistemului de încărcare a cuptorului.
Concept
Conceptul proiectului este acela de ruină vie, ceea ce face ca monumentul istoric să fie recunoscut ca un organism reactiv, rezultatul etapelor sale de evoluție, o entitate care are de spus o poveste unică a locului. Starea de ruină nu reprezintă finalul, declinul monumentului, ci o nouă formă a existenței sale, cel puțin la fel dacă nu mai incitantă de evidențiat. De aici, proiectul de punere în valoare devine un translator al narațiunii despre trecut într-un limbaj actual, iar aceasta îi asigură obiectivului existența în viitor. Astfel, surparea zonei nord-vestice a structurii nu mai este o tragedie ce trebuie „reparată” prin reconstrucție, ci o oportunitate de a expune un miez de altfel ascuns, dar care întrupează esența unui fascinant proces tehnologic – prelucrarea minereului de fier. Elementele de peisaj și piesele tehnologice despre care avem dovezi clare că ar fi însoțit furnalul în perioada sa de funcționare, cum sunt șina de cale ferată forestieră, promontoriul de încărcare prin partea superioară a furnalului, canalul de aducțiune apă pentru acționarea foiului hidraulic care întreținea focul în vatra cuptorului, sau bocșele de manufactură a mangalului, deși dispărute fizic, ele există virtual prin prezența și documentarea ruinei și pot fi readuse la viață în mod simbolic prin intervenții artistice sintetice stilizate. Bineînțeles, toate acestea cu păstrarea și integrarea materialului istoric recuperat.
Practic, tot ansamblul reamenajat propus este o provocare pentru public de a experimenta și, cu această ocazie, de a descoperi monumentul.
Propuneri
Stabilitatea precară a furnalului a împiedicat cercetarea sa exhaustivă, ceea ce face necesar ca cercetarea să continue și în timpul execuției, urmând ca soluția de intervenție asupra monumentului să fie perfectată, dacă va fi cazul. Astfel, proiectul propune două etape de realizare:
ETAPA I: - instalarea unui eșafodaj cu rol de schelă ce permite studiul de sus în jos a structurii cu acces în zonele actualmente inaccesibile, care, concomitent, va avea și rol de protecție a persoanelor prezente la fața locului. Amenajarea incintei se va face în paralel cu intervențiile de investigare și consolidare. În această etapă, se vor completa releveul - cu zonele inaccesibile în etapa inițială de proiectare, expertiza tehnică, studiile cu analizele de laborator asupra materialului din structura actualmente inaccesibilă a furnalului, proiectul tehnic cu măsuri concrete și specifice de intervenție asupra furnalului.
După terminarea lucrărilor, structura eșafodajului poate fi refuncționalizată și utilizată ca obiect de signalistică, expozițional, etc. dacă se identifică un amplasament adecvat care să nu concureze cu situl studiat. Refuncționalizarea structurii eșafodajului va face obiectul unui alt proiect dedicat, adaptat potențialului sit identificat ca adecvat.
ETAPA II: -Execuția lucrărilor de consolidare și conservare a monumentului.
Amenajarea are ca punct de plecare următoarele elemente:
• delimitarea discretă, sugestivă, integrată în peisaj a parcelei
• utilizarea ca materiale de lucru a lemnului, metalului si a pietrei, respectiv a materialelor istorice recuperate din sit
• înglobarea posibilităților de dezvoltare a zonei având ca punct de plecare situl studiat
• evidențierea modului în care funcționa cuptorul și a materiei prime: minereu de fier și mangal
• sugerarea prezenței: căii ferate forestiere cu un vagonet de transport al lemnului, a sistemului hidraulic de acționare a foiului, a promontoriului de încărcare a cuptorului și a bocșelor de producție a mangalului.
• amplasarea de elemente de signalistică și mobilier din metal (corten sau oțel patinat).
• amplasarea de componente artistice care să transmită stilizat informații suplimentare despre sit.
Lucrări propuse:
• Desfacerea de sus în jos a elementelor din structura cuptorului, care prezintă pericol de prăbușire și eliminarea vegetației invazive, respectiv a zonelor colmatate și a molozului.
• Reconstituirea minimală a structurii din piatră a cuptorului cu marcarea zonei de intervenție pentru tivirea zonei surpate. Aceasta nu se va reconstitui în totalitate, ci va rămâne ca o secțiune scara 1:1 și ca o acceptare simbolică a istoriei monumentului cu un puternic rol didactic și demonstrativ. Din observațiile actuale se poate anticipa surparea conului din zidărie interior și a stratului termoizolant în momentul intervențiilor de eliminare a vegetației. Având în vedere starea de degradare a acestor straturi și imposibilitatea de a obține material similar datorită eterogenității sale, se va compensa absența acestor straturi prin introducerea unei structuri metalice (con metalic autoportant) care va sugera volumetria coșului și care va susține de la interior structura din piatră. Pe suprafața conului se vor inscripționa date referitoare la proprietari și datare. Eventualele cărămizi recuperate se vor trata pentru stabilizare și se vor clădi la baza cilindrului metalic.
• Sistematizarea terenului și decaparea acestuia pentru a elimina speciile vegetale invazive (Fallopia)
• Realizarea unui canal cu secțiune și adâncime variabilă, înierbat și cu debleul plantat cu iris, plantă autohtonă, a cărei flori, prin colorit duce cu gândul la apă și care vine ca un element de accent și atenționare.
• Realizarea a două traversări ale canalului: în zona cu adâncime maximă de 40 cm se va monta securizat lupa de fontă recuperată de localnici de pe sit, iar în zonele cu adâncime mai mare de până la 70 cm se va monta un pod metalic al cărui plan de călcare va fi inscripționat cu informații privind rețeaua hidrologică din zonă și utilizarea ei în procesul tehnologic.
• înierbarea terenului și delimitarea unor pastile vegetale cu vegetație mixtă de pajiște. Una dintre acestea va integra un loc de stat poziționat paralel cu latura surpată a furnalului, iar în dreptul ei, la nivelul planului de călcare, va fi un panou care explică procesul tehnologic în secțiune putând fi corelată cu imaginea reală a furnalului. Tot aici se va include componenta virtuală, prin mijloace de recunoaștere a imaginii (image recognition software), prin intermediul căreia, pe telefonul mobil, vizitatorul poate privi o reconstrucție virtuală a furnalului și punerea lui în funcțiune în spațiul virtual.
• marcarea laturii surpate cu piatră recuperată din lucrările asupra furnalului, curățată și așezată pe planul de călcare ca o „auto-secționare benevolă” a monumentului pentru a-și revela miezul.
• tratarea planului de călcare din jurul furnalului cu zgură de fier și mangal ca sugestie a materiei prime utilizate în timpul exploatării.
• realizarea unui terasament de cale ferată forestieră pe latura vestică spre drumul ce duce la rezervația naturală Dosul Laurului, pe care se va amplasa un vagonet. La capătul sudic al acestui terasament se va amplasa un panou metalic vertical, pe care se va inscripționa simbolul de monument istoric și denumirea obiectivului. Pe panta terasamentului, spre incintă, se va amplasa un panou care poate vorbi despre peisajul cultural al furnalelor, resursele implicate (apa, lemn, minereu) si va conține harta cu trasee turistice tematice la scara peisajului. Pe vagonet se va insera un panou conținând informații despre calea ferată forestieră și transportul lemnului în zonă. De asemenea, spre limita exterioară a parcelei, se propune amplasarea de piloni verticali de 1 m înălțime care definesc o parcare pentru biciclete, astfel încât să fie încurajată atitudinea ecologică a vizitatorilor, dar care delimitează și fizic parcela față de drum, evitând astfel, accesul auto în incinta amenajată.
• sugerarea poziției promontoriului de încărcare în plan cu piatră istorică recuperată; în urma studiilor de volumetrie se renunță la turnul de belvedere prevăzut în faza schițelor de concept, deoarece acesta concurează cu monumentul istoric, or acesta trebuie să rămână elementul central al amenajării.
• Amplasarea pe sit a unui element sculptural sugerând o bocșă de mangal stilizată unde vizitatorul poate intra și unde descoperă informații legate de producerea mangalului – bocșerit, proces tehnologic etc.
• amplasarea unei machete metalice a sitului în secolul al XIX-lea astfel încât vizitatorul să poată înțelege furnalul în contextul său original. Macheta va avea la bază harta franciscană.
• toate elementele nou propuse se montează folosind fundații înfiletate, intervenția fiind, deci, reversibilă.
