Comentariul autorului:
ÎNȚELEGEREA CONTEXTULUI
Ceea ce atrage atenția în primul rând atunci când analizăm situl Lacul Morii și cartierele adiacente este lipsa de omogenitate și coerență, având în vedere istoria haotică de dezvoltare ca palimpsest urban, cu politici de zonare alternante și intervenții incompatibile din punct de vedere al scării și funcționalității. Mai exact, amenajarea hidrologică care a creat Lacul Morii s-a simțit mai degrabă ca o fractură urbană, având în vedere brutalitatea și amploarea intervenției în ceea ce privește țesutul urban existent. În jurul lacului, orașul a continuat să se dezvolte într-o manieră incoerentă, iar în prezent Lacul Morii și terasamentul său funcționează ca un imens spațiu negativ în compoziția urbană, chiar și după o serie de intervenții la scară mai mică.
Cheia proiectului este redefinirea Lacului Morii ca pol de conexiune urbană, care poate cuprinde simultan caracteristici ecologice (biodiversitate și resurse naturale) și facilități sociale și culturale (sporturi la sol și acvatice, potențial pentru activități culturale și recreative) într-o manieră care poate duce la regenerare urbană.
PRINCIPII DE ABORDARE
Propunerea se concentrează în jurul a trei direcții principale:
• redefinirea Parcului Lacul Morii ca parte a sistemului de parcuri și grădini publice ale Bucureștiului prin integrarea funcțiunilor și facilităților specifice
• reconectarea parcului cu țesutul urban adiacent, prin reproiectarea punctelor de acces și introducerea de noi căi pietonale între diferite zone
• revalorizarea contextului prin asigurarea echilibrului optim de interacțiune și impact asupra mediului natural
INFRASTRUCTURĂ, CONEXIUNI, ACCESIBILITATE
Noul itinerariu își propune să aducă toate tipurile de trasee din toate zonele (biciclete, pietoni, jogging), adaptându-se în același timp specificului fiecărei zone.
Intrarea principală de lângă Parcul Crângași este cea mai accesibilă prin intermediul transportului public și funcționează ca o poartă între un parc tipic și unul care oferă perspective unice. În timp ce în prezent această conexiune reprezentată de o stradă cu locuri de parcare care nu pot fi pur și simplu eliminate, un compromis ar fi redarea acestui spațiu naturii folosind anumite materiale. Tranziția este marcată vizual folosind un gradient de texturi pe trotuar, ce definește locul perfect pentru târguri și expoziții.
Următoarea zonă este în fața unui cartier tipic comunist de blocuri de apartamente și găzduiește spații și facilități dedicate comunității vecine, în timp ce străinii pot tranzita în continuare zona.
Apoi, vecinătatea unei zone industriale oferă mai multă libertate și solicită o propunere mai dinamică: terenuri de sport, locuri de joacă, un teren de fotbal elevat care se află sub facilități publice, un skatepark, precum și o zonă dedicată pentru yoga și meditație.
Următoarea zonă este lângă un cartier de case, metiv pentru care am propus ca zonele verzi reziduale care vor apărea după trasarea drumului din PUZ să fie tratate ca grădini comunitare.
Pe măsură ce mergem spre vest, natura devine mai puternică, iar aleile încep să se amestece cu solul natural prin utilizarea materialelor permeabile. Propunerea privind pajiștile și zonele de recreere ia în considerare necesitatea de a utiliza specii de plante și arbori rezistente la vânt, îngheț și sol umed.
Prin ridicarea artificială a fundului lacului, putem extinde suprafața ocupată de stuf, precum și zona de cuibărit pentru păsări.
Terenul inundabil din vest este tratat ca un potențial parc umed, unde singura interacțiune a oamenilor cu mediul este prin trasee care duc la ascunzători și turnuri de observare a păsărilor, deci există o intenție educațională puternică față de această zonă specifică.
Itinerariul se încheie prin perspectiva continuării tuturor straturilor de circulație (pietonal, bicicletă, jogging) în partea de sud a lacului, unde a fost posibilă doar o intervenție minimă, având în vedere prezența unui cartier de locuințe, precum și a unui sit arheologic.
ARHITECTURĂ ȘI MOBILIER URBAN
Laitmotivul proiectului este o versiune simplificată a porticului prezent pe insulă, atât în debarcader, cât și în pavilion, care creează un sentiment de identitate, atât în trecut, cât și în viitor. Arcada este un simbol al unei invitații între două spații adiacente, dar separate – un portal către o altă lume.
Intervenția principală este reprezentată de remodelarea terenului de pe insulă, păstrând în același timp traseele pietonale actuale și insulele verzi definite de acestea, creând un peisaj ascendent convergent spre piața centrală. Acest spațiu circular devine centrul unei galerii cu portic, amenajate sub terenul elevat, care poate găzdui tot felul de facilități: cafenea, restaurant, librărie, spații expoziționale, zone de ședere în aer liber, intersectându-se în același timp cu spațiul definit de vechiul pavilion.
Pe lângă axa principală a insulei, clar definită de alei, există una secundară de-a lungul drumului care leagă insula de uscat, trecând prin vechile fântâni și terminându-se lângă malul apei cu o nouă clădire care găzduiește turnul pazei de coastă și un nou debarcader pentru sporturi nautice cu impact redus.
Într-un sens mai larg de reconciliere între natural și antropic, există o preferință pentru materiale naturale sau reciclate pentru mobilierul urban, suprafețe permeabile și soluții eficiente din punct de vedere energetic.
STRATEGIA DE PLANTARE
Propunerea include specii locale sau adaptate la nivel local, cu întreținere redusă și rezistente la anumite caracteristici climatice. Fiecare zonă are un scenariu de plantare adaptat terenului și diferențelor de nivel, cerințelor structurale ale terasamentului, sistemelor de utilități, nivelului de umiditate a solului, precum și activităților și facilităților propuse pentru zona respectivă.
