Casa de la marginea satului

Autor(i):
prof. dr. arh. Tiberiu Florescu, arh. Ștefan Florescu
Biroul:
Too Architects
Colaboratori:
Colaborator Arhitectură: urb. George Gabriel Marin
Proiect de rezistență: Estacons Proiect - ing. Cristian Petcu
Proiect de instalații: VDB Dynasty Ltd - ing. Bogdan Ioniță
Constructor: Pitgust Construct - Petrică Bulai
Instalații: Ambiental Ideal Construct - ing. Ștefan Murad
Automatizări: Future Engineering - ing. Cristian Aron
Caramidă aparentă: Wienerberger România
Tâmplărie: Vi-Fi - ing. Florin Voinea
Ancadramente: Alluform - ing. Dan Crăciun
Fațadă cortină seră: Tamo Glass - ing. Dan Otiotioc
Meșteri: Dinu, Augustin, Gigi, Doru
Fotografii: arh. Sabin Prodan
Localizare:
România, jud. Giurgiu, Daia
Parametri:
RH: P+1+M / Sd: 350 m2 / Su: 300 m2 / POT: 10 / CUT: 0.17 / Cost: 600 €/m2

Comentariul autorului:

„Casa de la marginea satului” este un proiect de extensie modernă a unei construcții existente ce avea inițial destinația de casă de weekend pentru o familie tânără. Proiectul readuce in contemporaneitate tradiția românească a reședințelor de la țară, case construite pentru mai multe generații ale aceleiași familii, amplasate în apropierea marilor orașe, ce se contopesc în peisajul rural și beneficiază de suprafețe generoase de curte și grădină. Cele două volume alcătuiesc împreună astăzi un corp unitar, rezultat al unei arhitecturi colaborative ce se concentrează pe relația dintre familie și natură, armonizând fondul construit existent cu nevoile contemporane de confort, sustenabilitate și performanță energetică.

În relație directă cu contextul natural, casa este orientată către „tablouri” decupate din natură ce se întrepătrund intim cu spațiile și arhitectura interioară - locuri ale familiei ce constituie refugiul liniștit departe de tumultul marelui oraș, orientate către peisaje autentice și unice.

Situată la limita platoului Câmpiei Române cu Lunca Dunării, ce marchează prin schimbarea de relief o „treaptă” abruptă cu o diferență de nivel de aproximativ 50 m ce se întinde pe zeci de kilometri lungime, extinderea și transformarea unei case existente construite in anii ‘80 beneficiază în mod direct de un peisaj unic și surprinzător – peisaj de deal, în plin peisaj rural de câmpie aproape de București, nu departe de drumul expres și imediat lângă cea mai veche linie de cale ferată din România – astăzi foarte puțin utilizată – traseu al legendarului tren Orient Express, ce trece prin acest loc în drumul său dinspre cosmopolitul Paris către pitorescul Istanbul.
Proiectul, prin toate atributele sale, reprezintă o conexiune între macro-peisaj și peisajul liniștit al grădinii domestice, între contextul natural și cel construit, o fuziune între vechi și nou, între tradiție și modernitate, utilizând cu sinceritate materiale naturale specifice tradiției locului – cărămidă, lemn, piatră, sticlă, metal – toate cu trimitere la tradițiile de construcție și la materialele locale.
Ca produs arhitectural, proiectul este un rezultat al gândirii și a experienței profesionale diferite a doi arhitecți din generații diferite, dar care împărtășesc valori arhitecturale comune și care au lucrat împreună cu meșteri locali ce au transpus cunoștințele meșteșugurilor tradiționale (zidărie, prelucrare lemn și metal) într-un produs modern cu finisaje contemporane.

Casa inițială ce cuprindea patru încăperi dispuse la parter și mansardă, alcătuiește acum împreună cu extinderea un volum unitar ce dezvoltă 350 mp dispuși la parter, etaj și mansardă și este orientat spre cele patru vecinătăți in maniere diferite.
Legătură vizuală directă cu ulița satului este un atribut comun locuințelor rurale românești, pentru care spațiul public reprezintă atât un loc al evenimentelor dar și al comunicării directe și al comunității, prin excelență. Accesul în casă se face în directă legătură vizuală cu ulița, iar proiectul nostru păstrează și amplifică acest lucru, oferind o comunicare directă a spațiilor interioare cu exteriorul la fațada către uliță. Cele două accese opuse in locuință sunt în relație unul cu grădina existentă – loc al apropierii de natură, iar cel nou, în partea opusă, în relație cu livada, fiind exprimat printr-o arhitectură simplă, esențializată, ce face apel la materialul ce a stat la baza conceptului arhitectural: cărămida aparentă. Cea de a patra fațadă se deschide către deal și este aproape complet vitrată, beneficiind de o seră ce aduce spațiul casei în mijlocul livezii și al grădinii, oferind un loc de liniște și contemplare a naturii în toate anotimpurile și care oferă bucuria de a fi în mijlocul proprietații, la propriu, tot anul. Mansarda, spațiul cel mai de sus, este conexiunea casei cu macro-peisajul ce oferă perspective largi ce cuprind întregul peisaj rural, fostele terase viticole si linia îndepărtată a drumului de fier ce străbate culturile agricole.

Spațiul central, cât și cele trei dormitoare de la etaj, beneficiază de suprafețe mari vitrate constituite din sisteme de tâmplărie și sticlă ce au înaltă performanță energetică. Casa beneficiază de o pompă de caldură performantă, ce împreună cu sistemul de termoizolație al fundației, fațadei și acoperișului, permite atingerea unui nivel foarte ridicat de performanță energetică al întregului ansamblu. Totodată, casa este pre-echipată cu sisteme ce permit conectarea în viitor la o mică fermă de panouri fotovoltaice prevăzută pe un teren adiacent, permițând astfel și utilizarea surselor de energie alternativă disponibile.

Întreaga casă concentrează un spirit al relației cu natura, exprimat cu sinceritate și căldură prin utilizarea materialelor naturale, elemente ce au determinat încă de la început atât conceptul arhitectural cât și exprimarea spiritului locului – genius loci.