Comentariul autorului:
Cândva o comună în inima Munților Apuseni, Geamăna a suferit o schimbare radicală, de la un teritoriu bogat în resurse la un peisaj minier exploatat intensiv. Începând cu anul 1984, peste 400 de familii au fost strămutate, ca și urmare a inundării satului cu sterilul deversat de la mina de cupru Roșia Poieni, recent pusă în funcțiune. Majoritatea oamenilor au ales să plece, în timp ce puținii localnici fideli satului încă locuiesc pe malul lacului de steril, ce continuă să crească, perpetuu, făurind un peisaj bizar, dar totodată seducător. Dis(a)pariție devine astfel o poveste dedicată lor.
Ca o primă reacție, o investigație cartografică este realizată, având ca și obiective principale satul în dis(a)pariție, amintirile localnicilor precum și poveștile locului. Prin intermediul viului grai, al poveștilor rescrise și al reflecțiilor personale, ce iau forma așa-ziselor fragmente mnemonice pictate de mână, teza interoghează limitele cartografierii formale, punând accentul pe încorporarea unui strat narativ, drept catalizator indispensabil în revizuirea/vizualizarea teritoriilor fragile, exploatate industrial. Astfel, prima parte teoretică a proiectului are ca și rezultat o nouă cartografie narativă, care permite atât spațiilor narative regăsite precum și amintirilor evocate de localnici să coexiste alături de spațiul formal cartografiat inițial. Teza dispune de o terminologie specifică, care ilustrează atât acțiunile, cât și analizele efectuate. Enumerăm aici, fosila - și anume satul Geamănă, încapsulat într-o masă solidă de steril, cu straturi încă ascunse ochiului liber; polaritățile - sau contrastele dintre urmele fostului sat și actualul peisaj exploatat minier, și în cele din urmă, (dez)văluirea - sau însăși acțiunea de a readuce la suprafața memoria fosilei, într-o manieră reimaginată.
Proiectul devine astfel o explorare a modului de (dez)văluire a narațiunilor reimaginate, memoriilor locului și ale oamenilor, reintegrând-le în ficțiuni alternative noi, atât teritoriale cât și arhitecturale. Dis(a)pariția constă într-o infrastructură efemeră, formată din zone umede plutitoare cu stuf dar și diguri de alge, care în timp își propun depoluarea sterilului. În plan secundar, acestea sunt deservite de un sistem de noduri arhitecturale punctuale. Planul strategic de acțiune rezultă dintr-o analiză sistematică a celor patru straturi principale definitorii: natura, organismele vii, masa toxică/fertilă și infrastructura, care sunt apoi rearanjate/ reimaginate într-o nouă narațiune. Dis(a)pariția reunește fragmentele refolosite atât din locuințele domestice, cât și din resturile industriale, într-o nouă poveste a locului, care poate fi dezasamblată și reconstruită odată ce își pierde actualitatea, grație aplicării unei construcții din lemn cu influențe vernaculare, ușor de reutilizat. Proiectul recurge la patru strategii distincte ce asigură, în primul rând, reactivarea temporară a terenului agricol actual prin creșterea plantațiilor de stuf necesare zonelor umede plutitoare, în al doilea rând, recuperarea lemnului din pădurile care vor fi în curând inundate precum și reintegrarea elementelor industriale, cum ar fi conductele de transport, în spațiile domestice nou create.
Împreună, toate acestea contribuie la o dispariție treptată a toxinelor lacului și la o apariție progresivă a unui nou peisaj compozit, care, în același timp, (dez)văluie și reimaginează teritoriul polarizant al satului. Proiectul urmărește o metamorfoză a fosilei Geamănei, împletind memoria și imaginația, fertilitatea și sterilitatea, temporalitatea și perpetuitatea, tradiția și inovația. Astfel, proiectul atinge noțiunea de teritorii fragile, exploatate industrial, și potențialul arhitecturii de a redefini povestea acestor locuri prin comunități, acțiuni și peisaje organice noi.
