Revitalizarea unei zone istorice. Locuințe pentru studenți pe Calea Moșilor

Autor(i):
Ilie Oana Maria
Îndrumători:
Conf. dr. arh. Andra Panait
Universitatea:
Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”
Facultatea:
Arhitectură
Localizare:
România

Comentariul autorului:

Proiectul propune revitalizarea unei zone istorice din centrul Bucureștiului. Situl se află pe Calea Moșilor aproape de Piața Sf. Gheorghe și Universitate.
Propunerea vine din dorința de a răspunde unor probleme actuale ale orașului, pe lângă salvarea clădirilor de patrimoniu și reactivarea unei zone destructurate din centrul orașului de o valoare culturală deosebită și care se află într-un proces de declin, totodată, crearea de locuințe pentru studenți în apropierea centrului universitar și completarea numărului insufucient la nivelul orașului, ținând cont de importanta comunitate studențească din apropiere. Astfel, se consideră potrivită construirea de locuințe pentru studenți, având dotările necesare și funcțiuni publice adiacente.
Deși foarte diversă tipologic, zona păstrează o imagine coerentă dată de alăturarea clădirilor de secol XIX la care se adaugă accentele din perioada modernistă. Parte a nucleului istoric, se află astăzi într-un proces de declin prin lipsa de întreținere sau abandonarea clădirilor, spații libere rămase în urma demolărilor sau intervenții ce nu țin cont de specificul zonei.
Un aspect ce caracterizează zona încă din vremurile de demult și care se păstrează și astăzi este reprezentat de îmbinarea funcțiunilor destinate publicului, comerț/servicii, cu cea de locuire. Deoarece era una din cele mai importante zone comerciale și artere de circulație la nivelul orașului în secolul al XIX-lea, se înțelege prezența atât a caselor cu prăvălie sau atelier la nivelul străzii și locuințe la etaj, cât și a hanurilor.
Proiectul propune un program atât rezidențial, cât și public. Păstrează, astfel, caracterul zonei prin îmbinarea funcțiunii de locuire cu funcțiuni accesibile publicului și contribuie la reactivarea zonei prin spații ce se adresează atât celor care locuiesc aici, cât și întregii comunități de studenți și locuitorilor orașului. Se dorește reintegrarea spațiului în viața urbană, situl fiind alcătuit acum dintr-un teren viran și o clădire abandonată, ocupată abuziv și lăsată să se degradeze din ce în ce mai mult, atrăgând și aici viața activă din apropiere.
Situl include o construcție monument istoric abandonată, fiind vorba de Hanul Polonez/ Casa Gheorghe Gheorgief, cod LMI: B-II-m-B-19253. Aceasta se află într-o stare de degradare destul de avansată. Clădirea monument este pusă în valoare, fiind restaurată și consolidată. Se propune conversia acesteia prin amenajarea în interiorul ei a unei librării și a unei cafenele la parter în relație cu strada și cu curtea, iar, adiacent, amenajarea spațiului public din dreptul Bisericii Răsvan și crearea unui parcurs dintr-o parte în alta a sitului în continuarea străzii existente.
Se urmărește o coerență între inserție și contextul istoric existent. Noua construcție preia înălțimile clădirilor învecinate, P+5 la Calea Moșilor și P+1 la Str. Radu Calomfirescu, respectiv a celor două cote caracteristice, cea a clădirilor moderniste și cea a clădirilor de secol XIX. Păstrează registrele, având spații publice la parter și locuire la nivelurile superioare, cât și relația plin-gol la nivelul fațadelor, mai opac spre stradă și mai transparent spre curte. Asemenea hanurilor sau grupărilor de locuințe tradiționale se dorește stabilirea unei strânse relații cu spațiul public, acesta continuându-se în interiorul sitului printr-o curte principală ce se formează în relație cu casa veche. Unitățile de locuit se află la etaj, iar la parter se găsesc spații de lucru comune, o cantină și un spațiu expozițional.
Clădirea devine intermediar între spațiul privat pentru rezidenți și cel public. Se formează diferite grade de intimitate, casa veche și curtea principală rămân accesibile locuitorilor orașului, spațiile de co-working ce se adresează studenților, integrate în noua inserție, au un alt grad de deschidere către public, asemenea și curtea secundară în relație cu cantina, iar spațiile rezidențiale rămân private, existând o separare între acestea și cele publice. Se creează, astfel, acea gradație de la public la privat specifică formelor de locuire tradițională.
Proiectul are în vedere crearea unei legături cu programul de han nu numai la nivel arhitectural, cât și prin caracterul propunerii de locuire temporară ce are în centru un scop comun, ce aduce împreună diferiți oameni și creează oportunități de consolidare a unor relații interumane, ce stabilește o legătură între cei ce vin din afară și comunitatea locală, ce are funcțiunea principală de găzduire, a unui reper, a unui loc cu o viață activă unde se întâmplă mereu ceva.