Centrul nu va rezista

Autor(i):
Tudor Vlăsceanu, Denisa Balaj, Mihai Șovaială
Localizare:
România

Comentariul autorului:

Concept: Propunerea pentru Bienala Zurich Desin este un pavilion care înțelege tema „schimbării” ca schimbare a locului și a poziției contextului însuși. Sintagma „centrul nu va ține” provine din poezia „A doua venire” de W.B. Yeats si se referă la instabilitatea socială, politică și economică experimentată în urma pandemiei globale, a schimbărilor naturale și a războaielor actuale. Dacă poemul transmite că centrul se dezintegrează mai mult în fiecare zi, înțelegerea noastră este că centrul se schimbă și se adaptează. Propunerea este un obiect introvertit în mijlocul parcului care adună peisajul din jur și îl reconstruiește în spațiul său închis. Redfinește modul în care cineva privește spațiul și schimbă percepția obișnuită. Pavilionul funcționează ca o cameră obscura distorsionată, o cameră întunecată în care imaginea exteriorului este proiectată cu susul în jos pe o fotografie de șantier, aducând peisajul natural în mediul construit. Dezvăluie peisajele urbane mișcătoare si grădina dezvoltată orizontal, suprapusa pe o fotografie a unui santier (axa verticală), astfel devenind un nou centru al întregii grădini botanice. Este un centru care arată natura duală a orașului.

Construcții în natură și șantier: Atât construcțiile naturii, cât și ale șantierului implică manipularea și organizarea materialelor și spațiului pentru a crea rezultate funcționale sau estetice. Construcția șantierului implică modelarea și organizarea mediului fizic, manipularea materialelor naturale, cum ar fi rocile, lemnul sau solul și utilizarea materialelor artificiale, precum betonul sau oțelul. Atât în construcția naturii, cât și a șantierului, se pune accent pe înțelegerea proprietăților și caracteristicilor materialelor utilizate, precum și a mediului înconjurător, pe crearea unor structuri care sunt în armonie. În plus, construcțiile naturii și ale șantierului iau în considerare scara, proporția și relația dintre mediul construit și lumea naturală.

Amplasare: Pavilionul se află în mijlocul parcului, astfel că imaginea proiectată va cuprinde clădirile existente, alte câteva obiecte de design și implicit persoanele care vizitează expoziția. Condiții de lumină diferite vor crea scenarii și atmosfere diferite. Caracterul obiectului static care acționează ca un centru devine dinamic și în continuă schimbare.

Structură: Structura este redusă la utilizarea minimă a materialului. Se bazează pe un sistem triunghiular care modelează un hiperboloid. Această formă folosește trei stâlpi principali care acționează în compresie, legați între ei prin cabluri de oțel care lucrează în tensiune. Este o structură redusă la esential si care variază și creează un spațiu dinamic prin deformarea modularității. Structura este realizată din elemente prefabricate, stâlpi, cabluri și o membrana, care vor fi asamblate pe loc.

Materialitate: O suprafata reflectorizantă, pragmatică acoperă interiorul întunecat pentru a sublinia caracterul dublu și neașteptat al obiectului. Aceasta membrana este alcatuita dintr-o folie de aluminiu reflectorizanta pe o parte, izoland spatiul interior de ploaie si vant si o suprafata negra pe cealalta parte, suport potrivit pentru o camera obscura.