Comentariul autorului:
Prolog
Comunitatea hoștezenilor, așezați în partea estică a orașului fortificat Cluj, care s-a ocupat cu grădinărit urban într-un mod organizat. Aceștia jucau un rol pivotant în economia orașului deoarece producția se exporta înspre acesta. Tipologic, casele urmau un principiu unitar, casa la stradă cu curte și grădină. Sfârșitul anilor ’70 aduce schimbarea imaginii urbane prin demolarea caselor și construirea de locuințe colective.
*
Obiectul nou va aminti de fiecare dată de cel ce a fost înainte; Obiectul nou va acționa în plan secund iar personajul principal devine existentul; astfel, ce va fi construit nou într-un loc va deveni de fapt trecutul acestuia, va veni la urmă. Planul de arhitectură reprezintă reflexia condițiilor sociale aferente vremii sau a contextului istoric. De fiecare dată când principiul este neglijat, în momentul în care „bariera normalității” este încălcată, îl putem numi disfuncțional. Ignasi de Sola-Morales se referea la terminologia de terrain vague, în cartea sa Anyplace(Cambridge, MA: MIT Press, 1995, p.120-121) ca fiind „marginile libere, golul interiorului insulelor urbane, locurile latente; aceste spații sunt nelocuite, primejdioase, neproductive. Astfel, ele sunt interzise sistemului urban, marginalizate față de oraș.” La această definire aș adaugă și locurile care primesc funcțiune: tarabe, locuri de parcare și garaje; dar care cresc aleatoriu și neagă orice legătură cu orașul, rezultând astfel ghetoul.
Istoric
Asemenea concepției de „tabula rasa” enunțată de către Le Corbusier, gestul urban socialist a fost unul la fel de tranșant. Ideologic, a existat o dorința la nivel național de a spori procesul de industrializare și creștere a populației orașelor reper. Astfel, peste orice a însemnat orașul până atunci din punct de vedere istoric-arhitectural a fost considerat disfuncțional și s-a construit o nouă imagine urbană la o scară extrem opusă față de anterior. Marginile orașului fortificat Cluj-Napoca, care la vremea respectivă se identificau ca și sate cu locuințe individuale, cu parcele lungi și înguste, au fost tranșat transformate în cartiere dormitor(Mărăști și Mănăștur). Exista dorința pentru construirea unui nou centru urban al orașului; dezvoltarea unei artere de circulații principale Est-Vest. Astfel s-au construit ansambluri mari de locuit; tipologic urmând ideea incintei urbane, ecrane înalte întoarse de fiecare dată înspre bulevard. Obsesia pentru mașină. Se dezvoltă astfel un urbanism unilateral, strict și riguros, cu o lipsa de flexibilitate și adaptare ridicată care celebrează mașina dar care ignoră omul. Se formează orașul din spate. Incintele acestor locuințe se transformă într-un spațiu urban nedefinit, care în unele situații primește câte o funcțiune publică cum ar fi un cinema sau o construcție dedicată comerțului. Ele au crescut relativ organic. Astăzi, aceste spații ale orașului sunt împânzite de garaje la scări diferite, parcaje și tarabe.
Sinteză
Mi-am imaginat și am desenat un oraș distopic în care acest țesut urban ar rămâne neatins. Garajele de dimensiuni mari(asemenea asemenea ansamblurilor de locuit) parazitează aceste locuri ale orașului. Spațiile comerciale se vor dezvolta aleatoriu, pe înălțimi diferite, nepotrivite pentru loc/oraș; rezultă astfel o imagine destructurată, ruptă de vreo coerență urbană. Așadar, proiectul își propune, valorificarea acestor spații cu lipsa de identitate dintr-un cartier marginal ale orașului Cluj-Napoca (Mărăști) - astăzi cu un caracter nedefinit.
Propunere
În urma analizelor urbanistice se remarcă absența spațiilor verzi dedicate, spațiilor direct adresate locatarilor și prezența parcajelor. Astfel, este nevoie de o restructurare urbană prin păstrarea celor două noduri principale ale cartierului: piața agro-alimentară(astăzi nefolosită integral) și fosta hală a tipografiei(astăzi depozite private); reorganizarea acestora prin funcțiuni dedicate cartierului și orașului:piață, săli de întâlnire, birouri, săli de sport interioare, etc. Clădirea care se deschide înspre Calea Dorobanților, parcajul, este păstrat în continuare în forma sa actuală. Insula trece printr-un proces de regenerare și redeschidere înspre oraș, devenind un spațiu public deschis. Insula propusă înspre studiu este densificată cu o serie de unitățI locative individuale, cu caracter social-temporare. Casa cu grădină care amintește de țesutul urban anterior. Locul reprimește ceea ce a fost dintotdeauna. Dezvolt astfel aproape un parcelar de grădini cu dimensiuni variate și case mici, în interiorul insulei(casă cu grădină la parter) și tipologia de case care încep de la primul etaj. Grădinile mari sunt spații dedicate în primul rând locatarilor blocurilor dar și orașului; un loc unde s-ar putea întâlni cartierul. Parterul celei din urmă este dedicat funcțiunilor mai mici de tip cafenele, ateliere de studii, ceasornicării, etc. Tipologia din urmă este folosită unde orașul intră în legătură directă cu insula. Am dorit și continuarea și echilibrarea frontului dinspre Bulevardul 21 Decembrie. Se mediază scara. Interiorul insulei găzduiește casele cu grădină și amenajări urbane de tip (pasarele comune sau bănci, spații verzi dedicate jocului și locatarilor blocurilor, grădinile private ale locuințelor propuse, sau chiar suprafețe minerale). Am diferențiat spațiul urban prin aceste amenajări din dorința de a avea posibilitățI diferite de utilizare. Între unitățile de locuit individuale apar atât spațiile verzi cât și o serie de buzunare urbane care oferă un caracter intim locului. Ideea principală este de a lega comunitatea locatarilor de bloc cu comunitatea „noilor veniți”, prin aceste spații intime proprii care servesc ca și locuri de întâlnire, joc sau grădinărit. Nodurile principale, piața și hala vor participa de asemenea prin flexibilitatea partiului și legătura directă interior-exterior. M-a preocupat și ideea implicării utilizatorilor în construcție. Conceptul s-a bazat de la bun început pe o propunere de tip case-reconfigurable, spațiu în care primează structura. Astfel unitățile de locuit se configurează modular, având ca și nod principal o structură de beton prefabricat, diafragmă și stâlpi de care mai apoi se prinde structura de lemn stratificat. Partiul casei publice renunță la o serie de stâlpi de lemn și se reconfigurează interior, păstrând matrița. Casa se închide la interior printr-o serie de placaje de lemn, oferind imaginea unei cutii de lemn. La ultimul etaj, dormitoarele sau birourile personale primesc câte un mic spațiu de tip pod în șarpantă. Există și ideea podului tradițional folosit în casele vechi. Logia este folosită pentru a crea un spațiu intermediar față de trotuar și casă, o trecere treptată din stradă.
Epilog și despre desen
Colaje, schițe în jurnalul propriu, vizualizări și desene digitale precise. Proiectul variază în căutările grafice. Consider de la bun început faptul că diploma se subordonează experimentului, atât din punct de vedere al temei de studiu cât și al reprezentării grafice. Am experimentat atât cu reprezentări care sintetizau imaginea generală a locului cât și cu desenele precise care deserveau detaliilor de arhitectură. Există pasiunea pentru stâlp și grindă și orice ar mai fi între acestea, chiar dacă structura și imaginea de tablă ondulată nu sunt decât ceva ordinar. A fost nevoie de colaj pentru a putea exprima precis imaginea Pieței Mărăști de astăzi. Grădina cu flori, decupaje din picturi impresioniste, sau placajele de lemn colate fără vreo post-procesare exprimă în totalitate ideea transmisă. Schițele cu creioane colorate apar apriori. Se concluzionează cu un efort comun al teoriei și reprezentării; aproape că înălțimea blocului nici nu mai contează; acesta rămâne în urmă.
