Comentariul autorului:
Dealul Cetățuia este acropola emblematică a orașului Cluj-Napoca, jucând o serie de roluri definitorii în istoria și viața orașului. Unele dintre aceste roluri sunt vizibile și recunoscute astăzi - punct de reper, punct de belvedere, destinație turistică și de agrement, în timp ce altele sunt mai puțin vizibile - natura geologică, ecologică și istorică/militară a dealului. Având în vedere o astfel de stratificare bogată, strategia logică de reproiectare este de a dezvălui toate naturile dealului în întreaga lor complexitate și interconectare.
DEZVĂLUIREA NATURII ASCUNSE A DEALULUI CETĂȚUIA
NATURA GEOLOGICĂ A DEALULUI
Sub formele de relief artificiale și stratul vegetal, situl găzduiește un patrimoniu geologic deosebit de bogat și dinamic. Straturile principale ale dealului s-au format inițial prin sedimentare în timpul erei geolocice Oligocen, acum aproximativ 30 de milioane de ani. Straturile inferioare de argilă mai moi corespund unei perioade în care această zonă era fundul Mării Paratethys, în timp ce straturile superioare de rocă mai solide dezvăluie retragerea mării, dar și extincția Grand Coupure, care a lăsat o bogată bază fosilă în strate. Mai târziu, râul Someș a erodat aceste strate, dezvăluind cuesta - aflorimentul stâncos de pe malurile superioare ale văii.
Această geodiversitate este dezvăluită pentru a face ca stratele să fie mai ușor de citit:
- fața stâncii este curățată de tufișuri;
- partea superioară este curățată de excesul de ziduri, pentru a face vizibilă zona stâncoasă; o nouă alee subtilă este realizată din beton cu agregate expuse;
- la poalele zonei stâncoase, o alee urmărește linia care separă cele două strate geologice, permițând explorarea lor și a fosilelor acestora.
Înconjurat de abundente plantații, dealul Cetățuia are un potențial urban (simbolic, estetic, funcțional și ecologic) puțin folosit de oraș și pentru oraș — el este în același timp loc al memoriei unei citadele încă vizibile, loc al contemplației, loc al recreerii active, sportului și culturii, precum și un plămân verde pentru întreaga zonă.
FORMAREA PEISAJULUI: PROCESE DE ADIȚIE ȘI SUBSTRACȚIE
Setul de instrumente de reproiectare propus se bazează pe logica istorică a proceselor de formare a peisajului: o secvență de adăugiri și substracții, atât naturale, cât și artificiale.
Adaos natural: sedimentarea straturilor geologice, depunerea solului, infiltrarea și acumularea apei, dezvoltarea vegetației;
Adăugare artificială: conformarea fortificatiei de pământ, colonizarea platourilor și a versanților cu clădiri, ziduri de sprijin, drumuri, alei și scări, cultivarea peisajelor productive;
Subtragere naturală: eroziunea majoră a malului abrupt al Someșului, eroziunea internă și de suprafață a apelor pluviale, sistemul de peșteri naturale, alunecări de teren;
Subtragere antropică: excavații pentru locuințe troglodite în stratele stâncoase, excavații pentru șanțuri (militare, de drenaj), excavații pentru construcția de clădiri, ziduri de sprijin, drumuri, alei și scări.
CARACTERUL ISTORIC/MILITAR AL DEALULUI
Fiind un martor venerabil al istoriei orașului, dealul are multe povești de spus.
Inițial, așezarea orașului a fost determinată de prezența topografică specială a dealului de-a lungul cursului râului. Odată cu construcția fortificației Vauban în secolul al XVIII-lea, potențialul militar al dealului
este maximizat. Construcția turnului de parașutism două secole mai târziu urmează în continuare această
logică militară.
Redescoperirea potențialului natural
- reconstruirea celor câteva segmente atinse în anii ‘70;
- nivelarea microprotuberanțelor de pe versanți;
- curățarea versanților de vegetația joasă și medie pentru a dezvălui o pantă militară clară, cu iarbă
îngrijită și cu copaci ocazionali care permit o vedere deschisă sub coroana lor înaltă
- definirea unui platou sobru în interiorul fortificației, un spațiu comun, capabil să găzduiască o varietate de funcțiuni;
- definirea aleii de gardă pe coama fortificației
Turnul de parașutism este pus în scenă prin dezvoltarea imediat în afara parcelei sale a unui dispozitiv de activități - un sistem de porticuri foarte ușoare - capabil să găzduiască mai multe funcții care deservesc zonele de parc din jurul turnului. Atunci când porțile parcelei sunt deschise, acest dispozitiv de activități creează o nouă centralitate în jurul turnului, legând întregul parc.
Urmele peșterilor troglodite devin parte a unuia dintre traseele tematice care traversează parcul.
NATURA ECOLOGICĂ A DEALULUI
Parcul se află la punctul de intersecție a două ecosisteme: coridorul râului Someș, pe de o parte, și creasta împădurită a dealurilor nordice, pe de altă parte. Urmele unei biodiversități structurale dezvăluie un sistem stratificat, de la zonele umede inferioare, trecând prin versanții productivi din sud, apoi prin pajiștile superioare și stratele stâncoase, ajungând în cele din urmă la pădurile superioare.
Prin consolidarea acestei structuri peisagistice latente, dealul devine parte a două parcuri metropolitane, care conectează nu numai viața vegetală și animală, ci și cartierele din jurul său.
REZILIENȚĂ PRIN PROIECTARE
Mergând cu un pas mai departe decât combaterea riscului (de alunecare de teren) într-o manieră reactivă și hiperinginerească, proiectul abordează problema holistic: lucrând cu natura, mai degrabă decât împotriva ei.
Înțelegerea, protejarea și punerea în valoare a fenomenelor naturale/geologice
O privire retrospectivă asupra istoriei locale a intervențiilor umane cu impact asupra stabilității dealului relevă faptul că sezoanele cu furtuni extreme sunt corelate cu alunecări de teren pe deal (1970, 1999 și 2010) și în contextul schimbărilor climatice, astfel de evenimente vor deveni din ce în ce mai frecvente.
O serie de măsuri de retenție, drenaj și stabilitate sunt concepute în completare pentru a aborda această problemă urgentă.
- la nivelul de sus - platoul - retenția este esențială. Noile corpuri de apă, dar și o selecție de vegetație adecvată rețin apa și o descarcă mai lent la vale, funcționând ca un tampon crucial în amonte în caz de furtună;
- la poalele stratelor stâncoase permeabile, un drenaj de mari dimensiuni colectează apa care ajunge totuși la acest nivel, pentru a o canaliza sub stratele impermeabile de argilă, eliminând astfel riscul de eroziune a stratului superior al solului;
- în plus, acest sol vegetal de pe straturile impermeabile este plantat cu vegetație de reținere a apei;
- la poalele dealului, sunt amenajate grădini pluviale pentru a reține în final apa de ploaie înainte de deversarea eventualului execes rămas în râu.
Astfel, parcul devine o componentă integrată în sistemul hidrologic al râului Someș.
UN ECOSISTEM INTEGRAT
Natura dezvăluită și consolidată a peisajului devine un ecosistem integrat de logici simbiotice: adevărata natură a Dealului Cetățuia.
