Comentariul autorului:
Casa din grădină este o adaptare a unei propuneri din 2021 făcută, în colaborare cu tinerii arhitecți de la SHAFT, pentru niște prieteni ai familiei Man, care își doreau de fapt un alt tip de casă. În aceeași perioadă, familia Man avea deja în vedere ideea de a construi o nouă casă în care să poată găzdui și potențialii oaspeți, dată fiind reactivarea domeniului turistic. Apreciind foarte mult soluția prezentată prietenilor lor și modul în care aceasta interpretează și se integrează într-un context rural specific zonei, solicitarea soților Man a fost aceea de a adapta proiectul inițial prin menținerea volumetriei exterioare și reconfigurarea interiorului astfel încât să corespundă cerințelor lor. Locul ales pentru noua construcție a fost grădina aflată în continuarea casei tradiționale și a curții acesteia.
Noua construcție, configurată pe un plan perfect pătrat, este o structură de lemn tip Framing, ridicată peste o dală suport, uniformă, din beton, având în centru coșul de fum realizat din elemente ceramice prefabricate. Casa este dezvoltată pe două niveluri, parter și mansardă, care se conectează prin intermediul a patru scări, de asemenea din lemn. Întreaga planimetrie este organizată pe un grid riguros, cu pereții și stâlpii din lemn perfect axați și cu golurile de geam dispuse simetric pe laturile și fețele diametral opuse.
Parterul este un volum prismatic, retras față de limite prin spațiul intermediar al prispei și prins între acoperișul piramidal și dala de beton pe care este așezat. Aceasta din urmă are rol de soclu general, care detașează ușor casa de nivelul vegetal al grădinii. Dezvoltat pe o planimetrie pătrată, parterul este înconjurat pe toate cele patru laturi de o prispă neîngrădită, având stâlpii de lemn amplasați în axele structurii, lăsând astfel colțurile libere pentru un efect suplimentar de plutire a acoperirii.
În parter există patru camere dispuse pe fiecare dintre cele patru colțuri și un spațiu mai mic, central pe latura de nord, opusă grădinii, cu rol de depozitare și cameră tehnică. Cele patru încăperi sunt independente, cu acces din exterior, de pe prispă. Trei dintre ele au rol de mici locuri individuale, de lucru sau de stat și de relaxare, fiecare având o cameră corespondentă în mansardă, cu care comunică prin intermediul a câte unei scări din lemn. Cea de a patra încăpere, amplasată către grădină, este cea mai mare, fiind un spațiu comun de gătit și de luat masa, conectat, de asemenea printr-o scară de lemn, cu o zonă de socializare, de lectură sau de relaxare, aflată în mansardă. Tot acest spațiu comun are acces la un grup sanitar, precum și la camera tehnică și de depozitare.
Mansarda constă în cele patru încăperi ce își asumă fiecare câte un colț, respectiv, sfert din acoperire. Trei dintre ele corespund spațiilor individuale din parter și funcționează ca zone de dormit, fiecare având locuri de depozitare și câte o baie minimală. Cea de a patra încăpere, aflată peste spațiul comun de gătit și de luat masa, este un loc de socializare în care oaspeții se pot relaxa citind sau lucrând.
Centrul casei, material și simbolic, este marcat de coșul de fum necesar sobei ce încălzește toate spațiile, amplasată în spațiul comun din parter. În jurul acestui ax se dezvoltă întreaga structură din lemn vizibilă la nivelul unor elemente de tipul stâlpi și grinzi, dar care se îmbracă în diferite texturi de materiale, unele rămânând aparente, altele căpătând culoarea albă. Astfel, la exterior, casa este închisă cu panouri din microfibre de paie, tencuite în alb, exprimând volumul compact al parterului, întrerupt vizual de verticalele subțiri ale stâlpilor prispei și de cele două sau trei deschideri transparente amplasate simetric pe fațadele opuse, toate având dimensiune și rol de uși. Acoperișul, prin contrast, este acoperit cu tablă de culoare gri închis, în care sunt prezente doar câteva mici și punctuale luminatoare de tip Velux, ce ventilează și aduc lumină în încăperile mansardei.
La interior pereții sunt placați cu gipscarton vopsit alb, sau cu panouri din microfibre de paie rămase aparente, fiecare mic „duplex” fiind diferit prin cromatica aleasă pentru vopseaua scărilor și a balustradelor, precum și prin culoarea elementelor ceramice din băi. Mobilierul este minimal, din piese și obiecte recuperate, adaptate sau chiar inventate. Amenajarea spațiilor îi aparține Cristinei și reflectă pasiunea ei pentru echilibrul între confortul contemporan și atmosferă artizanală, caldă și naturală, dată de obiecte, materiale și texturi diferite, armonios îmbinate.
