Comentariul autorului:
Schița de estetică urbană are la bază primul chestionar din România, dedicat în mod explicit frumuseții orașului. Timp de o lună, de la jumătatea lunii ianuarie până la jumătatea lunii februarie (2022), am primit un număr total de 5.225 de răspunsuri, ele alcătuind expresia populației urbane active din România. Schița are, așadar, următoarea compoziție:
Prima secțiune este una metodologică, menită să descrie pe scurt caracteristicile chestionarului aplicat.
Urmează analiza rezultatelor obținute, împărțită, la rândul ei, în trei secțiuni:
(1) Constatările preliminare, care sintetizează răspunsurile primite la fiecare întrebare,
(2) Pilonii pe care se sprijină percepția frumuseții orașului în momentul de față în România,
(3) Cele șase personaje ale esteticii urbane și percepția lor despre frumusețea orașului.
Rezultatele obținute declanșează discuția despre performanța urbană sau, cu alte cuvinte, despre ce înseamnă un oraș bun.
Evident, schița rămâne deocamdată un experiment. Adevărul e că știm foarte puțin despre percepția frumuseții orașului, indiferent dacă vorbim despre percepția din România sau despre cea din străinătate.
Aici intervine chestionarul: ca să nu-l lungim excesiv, am pus doar douăzeci de întrebări. Neștiind la ce să ne așteptăm, majoritatea întrebărilor au fost exploratorii. Prin urmare, răspunsurile primite nu alcătuiesc o imagine coerentă, ci doar pregătirea unui proiect viitor. Am aflat însă că există, cel puțin în momentul de față, trei piloni care susțin percepția frumuseții orașului în România: înălțimea clădirilor, ferestrele și materialele de fațadă. În jurul lor pare să graviteze întreaga percepție a frumuseții orașelor.
Intuitive la prima vedere, cele trei noțiuni nu trebuie interpretate foarte exact, din simplul motiv că nu le putem. E mai chibzuit, așadar, să le păstrăm deocamdată mai vagi, văzându-le mai mult ca pe niște metafore. Astfel, înălțimea clădirilor este atât o trăsătură a clădirilor propriu-zise, cât și o calitate a spațiului dintre clădiri. La fel, fereastra este atât deschiderea prin care privim strada, cât și sursa principală de lumină pentru locuință sau pentru birou. Mai mult, detaliile ei dau scară clădirii, dar ritmează în același timp și fronturile la stradă. În fine, materialele folosite pe fațade dau culoare orașului, dar redau și prestanța clădirii. Mai mult, ele reflectă ideile oamenilor despre orașul „modern” sau despre cel „istoric”.
În fine, percepția frumosului din oraș este doar una din fețele performanței urbane, ea combinându-se cu viabilitatea, cu claritatea, cu potrivirea, cu accesibilitatea, cu controlul, cu eficiența și cu echitatea orașului. Aici intervine partea a doua a schiței, care tratează sintetic câteva din temele enumerate mai sus. Din nou, ambiția noastră a fost mai degrabă exploratorie, deoarece nu există încă o teorie coerentă a performanței urbane. Am sintetizat și am ilustrat însă câteva idei care ni s-au părut promițătoare, ele putând ghida cercetările viitoare, ale noastre sau ale altora. Mai avem însă mult de lucru până să înțelegem cum este perceput frumosul din orașe și, mai ales, cum se construiesc orașele frumoase.
