Comentariul autorului:
Proiectul de diplomă propune un centru de reintegrare socială și pornește de la următoarele idei:
- Situația asistaților sociali implică, în mare parte, doar ajutor social material, fără a se pune problema unei strategii ample care să îi integreze activ în societatea actuală.
- Cei mai vulnerabili sunt copiii și tinerii, care din lipsa educației ajung de cele mai multe ori să nu își găsească un parcurs în viața după părăsirea sistemului instituționalizat.
- Doar în 2016, 891 tineri au părăsit instituții de plasament. În urma părăsirii unui centru de plasament, tinerii nu au capacitatea de a se descurca și de a-și găsi un serviciu.
- Biserica, prin dimensiunea sa spirituală, poate ajuta și înțelege mai bine situațiile speciale.
Situl se afla la intersectia dintre un tesut jos de locuinte individuale sarace, zona naturala a parcului si a lacului si aria influentata de prezenta manastirii Plumbuita. Prin pozitia pe sit, propunerea se deschide catre peisaj prin curtile cu tematici diferite si marcheaza limita catre public. Curtile se descopera progresiv si pot fi percepute prin transparenta. Curtile sunt delimitate de cele 2 volume construite - unul destinat activitatilor cu caracter public destinate copiilor si tinerilor din comunitate si cel de-al doilea cuprinde zonele de cazare temporara pentru tinerii care parasesc sistemul institutionalizat. Curtile publice sunt extensii ale activitatilor interioare: ateliere de pictura, sala de clasa pentru copii, ateliere de agricultura.
Functiunile existente sunt complementare celor din manastire. Atelierele de pictura, cabinetele medicale, sala de clasa sunt functiuni preluate din cadrul manastirii, functionand candva in incinta acesteia. Cantina este spatiul central public. Celelalte functiuni publice, sala de expozitie, atelierele de croitorie, ateliere de informatica vin in ajutorul tinerilor pentru a le oferi perspective catre viitor.
Volumele sunt inspirate din cuhnia manastirii. Omul este invitat sa isi pastreze sistemul cartezian de valori prin marcarea directiilor orizontale si verticale. Spatiul se lasa descoperit treptat, de la zonele aflate in contact cu curti pana la cele in contact cu cerul. Volumele se deschid catre natura, cer, manastire, social si public, iar omul este polul central. Directionalitatea este data de ritm, de continuitatea materialelor, de fluxul luminii. Parterul se raporteaza la scara umana, iar etajul este spatiul de legatura cu cerul, amintindu-I omului de dimensiunea sa spirituala. Materialele folosite sunt naturale, de la lemn la ceramica pentru a accentua sentimentul de caldura. Continuitatea materialului folosit pe fatada, placile ceramice uniformizeaza imaginea ansamblului, ofera caldura vizuala si accentueaza tectonica.
