Infrastructura ca arhitectură

Autor(i):
Georgiana Grigore
Localizare:
România, București

Comentariul autorului:

Lanţul de lacuri din nordul Capitalei este o zonă care nu şi-a atins, încă, potenţialul de catalizator urban. Zona de interventie se află la intersecţia dintre două artere de infrastructură, şi anume: Şoseaua Colentina şi Canalul Colentina.
Infrastructura, aici, sistemul rutier şi cel hidrotehnic, uita de anumite spaţii din jurul său, şi ajunge, în mod ironic, să despartă spaţii. Proiectul visează zona de sub pod şi de deasupra unei ecluze propuse. Spaţiul de sub pod, mediu ce atrage nocivitate şi spaţiul de deasupra ecluzei propuse, un mecanism ingineresc, care permite navigaţia şi activează lacurile, dar care crează o gaură, separă parcul în două. Ecluza este primul şi cel mai important element din proiect. De la ea porneşte schimbarea. Ecluza apare în proiect tot din raţiuni de conexiune. Devenind navigabile, lacurile, vor ajuta la activarea spaţiilor pierdute, acum, de la malul lor, dar şi a spaţiului de sub pod. Acest element se defineşte ca legătura între două zone importante, parcul şi o viitoare zonă dezvoltată, la malul apei, de-a lungul canalului. Fiind în primul rând o construcţie utilitară, ecluza nu oferă o plăcere în a o traversa, este privită ca un pericol. Miza proiectului constă, în acest caz, în a elimina aceste limite psihologice din conştiinţa utilizatorilor şi îi a le oferi spaţiul din jurul ecluzei. Ecluza se va alătura stăvilarului existent, iar între ele va apărea o construcţie care va media între teritoriile de la suprafaţă. Aceasta nu va mai fi o limită, ci va invita spre apropiere şi parcurgere, spre a te opri şi străbate suprafaţa de deasupra sistemului ingineresc. Odată ce vor deveni navigabile, lacurile, vor fi pregătite să primească noi funcţiuni publice la malul lor. Toate spațiile se raporteaza la spațiul ecluzei și fiecare primește câte o perspectivă unică asupra spectacolului oferit de ea. Apa trece pe lângă construcție si prin construcție. Pentru a profita de această oportunitate, ea poate funcționa prin intermediul ei. Pentru a-și produce curent electric folosește două Micro-hidrocentrale, pentru alimentarea cu apă, folosește apa din lac trecand-o printr-un sistem de filtrare, iar încalzirea sau răcirea (a spațiului si a apei – menajere și a bazinelor) se face cu ajutorul unui sistem geotermal, folosind poziția sa pe teren. Piața publică de lângă clădire are o suprafață in general dreaptă, care permite organizarea de târguri și expoziții și se racordează cu parterul construcției printr-o serie de rampe, scări și platforme. Drumul de halaj crește în înalțime în zona clădirii nou propuse, pentru a permite bărcilor să treacă prin ecluză, iar spațiul util ce rezultă din această ridicare găzduiește sisteme necesare clădirii. Malul lacului este tratat printr-o serie de elemente punctuale (debarcader, platforme, ecluză) care vor distribui intensitate de-a lungul întregului parc.
Astfel spațiul public se extinde și pe suprafața apei, creând oportunități diverse și pentru pescarii care până acum ocupau în special zona stăvilarului. Va fi un loc de la care începe vindecarea ţesutului urban în care se aşează.

zoom in zoom out fit height fit width close panel