Comentariul autorului:
Un oraş atestat în urmă cu doar cinci secole şi jumătate îşi rezervă dreptul de a se fi transformat de tot atâtea ori precum unul vechi de o mie ori două de ani. Bucureştii, mult mai vechi decât în scripte, este un oraş atât de dinamic încât nu se supune regulilor urbanistice nici până în ziua de astăzi. Se extinde teritorial cu toate restriştile puse şi impuse, iar demografic cunoaşte creşteri halucinante. Un oraş deschis care primeşte pe oricine doreşte îşi exprimă complexa diversitate arhitecturală începând cu cea de-a două parte a secolului al XIX-lea. Istoria sa urbană este recompusă atât de frecvent încât nu ştim cum arăta oraşul în urmă cu 3-4 veacuri.
Volumul realizat după conceptul „atunci şi acum” face o trecere în revistă a celor mai importante transformări suferite de Bucureşti în secolul al XX-lea. „Ieri şi azi în Bucureşti” reaminteşte despre un oraş închipuit de Carol I, despre modificările intervenite în capitala României Mari în timpul lui Carol al II-lea şi prezintă câteva etape ale intervenţiei puterii comuniste în aspectul urban. Dacă înfăţişarea Bucureştilor este marcată de prevederile Regulamentului Organic, arhitectura oraşului capătă valenţe occidentale după Unirea Principatelor Române. Sistematizările, bombardamentele şi cutremurele modifică semnificativ înfăţişarea oraşului. În mai puţin de un secol apar şi dispar atât monumente de for public cât şi monumente de arhitectură.
Prin metoda comparativă sunt prezentate o serie de obiective dispărute şi ce găsim astăzi în acelaşi loc. Devenind capitala Principatelor Unite, Bucureştii vor avea nevoie de clădirii care să adăpostească nou createle instituţii ale tânărului stat. Aspectul Bucureştilor se va schimba continuu ca urmare a deciziei politice sau a dezastrelor provocate de război sau cutremure. Avem pe de-o parte transformarea oraşului în vremea regilor Carol I şi Carol al II-lea, atunci când Bucureştii devin bijuteria Balcanilor, sunt ridicate clădiri după planurile unor mari arhitecţi occidentali, dar apare şi se dezvoltă stilul neoromânesc, iar pe de altă parte reconstruirea precedată de bombardamentele din cel de-al doilea Război Mondial şi urmărilor cutremurului din 4 martie 1977. Acesta din urmă îi va oferi lui Nicolae Ceauşescu pretextul de a demola trei cartiere pentru construirea noului centru civic al Capitalei.
