Comentariul autorului:
Arhitectura expozițiilor de artă contemporană este un fenomen complex, pe de o parte rezultând într-o punte între spațiul fizic expozițional și cel artistic, dar fiind în același timp și o intervenție de sine stătătoare, complementară binomului artist / lucrare de artă și curator, reinterpretând dialogul lor prin mijloace arhitecturale, transformând spațiul într-un component viu, flexibil, și oferind astfel o experiență unică, ancorată în prezent.
Descifrarea și citirea ușoară al unei opere de artă depinde de crearea spațiului intim aferent fiecărei lucrări, de izolarea sau din contră, de definirea unor ansambluri de lucrări care subliniează mesajul curatorial. Coerența comunicării este direct legată de ansamblul arhitectural expozițional, care definește modul în care informația este recepționată de către privitor.
Expoziția colecției de artă contemporană a Deutsche Telekom la Muzeul de Artă Contemporană a prezentat publicului o selecție de lucrări foarte variate, aparținând unor artiști tineri din mai multe țări europene. Abordarea curatorială dinamică și flexibilă a expoziției a stat la baza definirii elementelor arhitecturale, care în cazul acestei expoziții au și un rol important de liant între lucrările foarte diverse. Modul de compartimentare ales – structură ușoară de gips-carton lăsat aparent și placat în funcție de nevoile de expunere, de fundal sau separare între exponate – ilustrează un proces viu în derulare și transmite posibilitatea unei evoluții, fiind acela de construire sau de deconstrucție. Arhitectura în sine devine un simbol al generației tinere de artiști în formare, exprimând în același timp și efemeritatea evenimentului, care este doar un moment de-a lungul traseului. În cadrul spațiului au fost create structuri duble, care formează ori niște diorame simbolice, ori spații de arhivare descompuse, ambele fiind trimiteri la statutul colecțiilor de artă.
