Comentariul autorului:
„CARTIERUL POSIBIL” vorbește despre proximitate, mixitate funcțională, sustenabilitate, regenerare urbană, reabilitare arhitecturală și îmbunătățirea calității vieții într-un cartier de blocuri socialiste, Tudor Vladimirescu din Tîrgu-Mureș. Aria de studiu este situată între domeniul arhitecturii de locuințe colective socialiste și a planificării lor urbane, cu accent pe spațiul interstițial. Lucrarea își propune să efectueze o evaluare critică a patrimoniului socialist al locuirii, prin analiza unui cartier specific și reprezentativ, cu scopul de a contura un răspuns la întrebarea: care este viitorul cartierelor de blocuri socialiste?
Proiectul se concentrează pe formularea unui posibil model de regenerare urbană prin intervenții arhitecturale sensibile la context. Am ales să nu văd cartierele de blocuri socialiste ca o povară pentru arhitectura țării, ci ca pe o oportunitate. Deși acest uriaș fond de locuințe are imagine proastă și probleme, este o rezervă de spațiu și o resursă de dezvoltare. Planificarea totală a însemnat o uniformizare socială, iar nevoile oamenilor erau filtrate de nomenclatură. Acest proces a fost oprit în 1990, iar responsabilitatea întreținerii construcțiilor urbane a fost transferată populației. În ultimii 28 de ani, aceste cartiere s-au schimbat pe măsură ce societatea s-a schimbat.
Având aceste lucruri în vedere, Cartierul Posibil caută răspunsul la întrebarea: CUM? Iar soluțiile propuse se referă, la un prim nivel, la intervenții asupra spațiului public (canalul Poclos ca o „arteră verde", legături noi între cartier și oraș, loturi nefolosite care pot primi spații de parcare în clădiri noi cu funcțiuni multiple, grădini pentru comunitate în curțile dintre blocuri, noi spații verzi în cartier).
Următorul nivel de intervenție este conversația clădirilor existente care sunt abandonate. În Tudor Vladimirescu (și în majoritatea cartierelor), principalele servicii sunt concentrate de-a lungul bulevardelor (probleme de mobilitate și lipsa mixității funcționale). Prin urmare, am propus conversia unei foste centrale de cartier într-un centru comunitar.
Ultimul tip de intervenții este despre densificare. Blocurile existente nu mai răspun nevoilor oamenilor, apartamentele sunt mici, consumul energetic este ridicat, iar termenul de valabilitate structurală de apropie de final. Proiectul propune o extindere a blocurilor cu o structură metalică, iar extensiile îmbunătățesc, într-o manieră sustenabilă, calitatea și dimensiunea locuințelor. Pentru o „creștere” a cartierului, am propus o nouă structură atașată de un calcan al unui bloc, o nouă tipologie de locuințe.
Propunerea încearcă să imagineze un scenariu sensibil față de context. Intervențiile și instrumentele de lucru vin ca o încercare de revitalizare a spațiului urban postsocialist, iar proiectul încearcă să definească un posibil model de regenerare urbană și de reabilitare arhitecturală într-un cartier ca Tudor Vladimirescu din Tîrgu-Mureș.
