Comentariul autorului:
Art Safari – Pavilionul de Artă București este un eveniment unic în peisajul artistic și expozițional din România. Inițial pornit ca târg de artă, pe parcursul celor cinci ediții și-a îmbogățit programul cu expoziții de artă de calibru muzeal, culminând la ediția aniversară din 2018 să prezinte publicului 4 expoziții curatoriate de artă contemporană românească semnată de curatorul francez Hervé Mikaeloff, de artă modernă semnată de Alina Șerban și două expoziții de mari pictori români din colecțiile Palatului Primăverii și ale BCR.
Conceptul Art Safari pentru această ediție a fost înființarea unui “muzeu” temporar de artă, amplasat pe principală axă muzeală al Bucureștiului, pe Calea Victoriei. Construcția temporară cu structura ușoară de aluminiu și cu închideri de sticlă și panouri prefabricate, se aliniează la frontul arhitectural existent și se întoarce spre Calea Victoriei cu o volumetrie, care reintrepretează ansamblurile muzeale clasice prin compoziția simetrică ale volumelor principale și a accesului pietonal printr-o curte de primire marcată de un portic simbolic. Totuși, elementul care definește arhitectural și conceptual cel mai puternic relația ansamblului cu orașul și publicul, este fațada principală transparentă cu o înălțime de 6 metri, care permite o deschidere a expozițiilor spre oraș. În spatiul expozitional neutru, unde focusul este strict pe lucrări și ansamblul format de ele, fațada transparentă se transformă într-o lucrare în sine, o imensă instalație care oferă un contrapunct expozițiilor și un punct simbolic de referință, aducând în zonele interioare atent alese dinamismul Căii Victoriei proiectat pe fundalul arhitecturii impozante a Muzeul Național de Artă a României.
Spațiile interioare împărțite de pereții casetați modulari, definesc un ritm și un fundal diferit pentru fiecare expoziție în parte. Gesturile arhitecturale, oricât de (re)definitorii ar fi ele din punct de vedere spațial, sunt subordonate ansamblului conceptual, artistic și fizic. Scopul primordial al intervențiilor este de a ne transpune încă de la primul contact cu spațiul în lumea lucrărilor, ghidați de viziunea curatorială. Este un proces complex, pe de o parte rezultând într-o punte între spațiul fizic expozițional și cel artistic, dar fiind în același timp și o intervenție de sine stătătoare, complementară binomului artist / lucrare de artă și curator, reinterpretând dialogul lor prin mijloace arhitecturale, transformând spațiul într-un component viu, flexibil, și oferind astfel o experiență unică, ancorată în prezent.
Compartimentarea și redimensionarea sălilor, stabilirea unor legături vizuale între spații – care conduc la sugerarea aproape subconștientă a parcurgerii expoziției –, definirea gradului de intimitate prin controlul luminii naturale sau sublinierea acesteia cu lumina artificială sunt metodele cele mai simple care creează climatul arhitectural în care devine posibilă comunicarea directă și intimă între privitor și lucrarea de artă.
