Comentariul autorului:
Construcţia de locuire colectivă din Eminescu 92-94 îşi propune să se integreze în silueta urbană a zonei, aducând doar la nivel de detaliu elemente de verticalitate într-o continuitate a masei orizontale şi constituindu-se în element de liant într-o zonă încă dezechilibrată la nivel de ţesut urban, gabarite şi limbaj architectural.
La nivelul organizării spaţiale, determinate de forma terenului şi raportarea la vecinătăţi, s-au propus apartamente atipice, totodată urbane şi ample, însă răspunzând în mod corect cerinţelor zonei şi standardelor actuale.
Aflat într-o zonă protejata şi centrală, într-un loc perceput majoritar dinamic, de la nivelul ochiului – fie din maşină, fie de trecători - clădirea a fost tratată unitar, într-o paletă restransă de materiale şi culori neutre, contrastul dintre volume având rolul de a echilibra compoziţia şi de a face tranziţia către volumele de scară mai mică din vecinătate.
Uşor accesibilă şi vizibilă din ambele sensuri ale străzii, integrate contextului atât volumetric, cât şi estetic, clădirea îşi semnaleaza totuşi asumat prezenţa în contextul urban prin materialitate, jocul de volume şi imaginea contemporană.
