Comentariul autorului:
Tragedia care a avut loc la clubul Colectiv pe 30 octombrie 2015, in incinta Fabricii Pionierul a produs o traumacare a afectat, pe langa generatia actuala legata direct de eveniment, constiinta colectiva.
Ceea ce a urmat a fost nevoia unei treziri, a unei schimbari generale care sa se resimta pe toate planurile – o nevoie de vindecare nu doar fizica, ci mai degraba psihica, spirituala. Piata Bucur din fata fabricii Pionierul a devenit un fel de altar urban in care manifestarea efectelor tragediei face parte deja din peisajul citadin, dar, in timp ce afara gesturile de comemorare sunt constante, dincolo de portile fabricii, peste fostele hale industriale s-a asternut, ca o panza neagra, o imagine negativa. Situl este o heterotopie, aflandu-se foarte aproape de centrul orasului, iar perceptia comunitatii fata de aceasta va fi un lucru greu de schimbat.
Ce se va intampla cu acest spatiu traumatizat si cum se poate reintegra in viata urbana a Bucurestiului - au fost intrebarile care au condus la elaborarea lucrarii care propune un raspuns posibil, centrandu-se pe utilizarea spatiului ca proces de vindecare a acestuia. Spatiul si activitatile care se petrec in el sunt inseparabile, ele se influenteaza reciproc, iar aceasta relatie este urmarita in
cadrul proiectului.
Necesitatea interventiei se bazeaza, nu doar pe ideea reintegrarii in viata urbana, dar si pe nevoia Bucurestiului de a-si manifesta haosul creativ in spatii special destinate artei si exprimarii artistice. Peste 5000 de evenimente cu specific cultural-artistic au loc anual, insa paradoxul Bucurestiului consta in faptul ci detine foarte multe spatii abandonate cu potential de valorificare culturala, dar foarte putine spatii care sa gazduiasca evenimentele si manifestarile artistice.
Interventia arhitecturala se detaseaza de cladirile existente care flancheaza situl si definesc incinta, asezandu-se ca un pansament in interiorul enclavei, avand ca scop reorganizarea curtii si orientarea spatiului. Alaturi de spatiile propuse in curte, proiectul vizeaza transformarea halei care a gazduit clubul Colectiv intr-o sera/gradina botanica inchisa, cu intentia de a pastra in permanenta viata in interiorul sau.
Propunerea se doreste a fi un prim act edificator care invita la continuarea sa, un gest declansator al procesului de vindecare, conturat, in sens conceptual, intr-un obiect de tip mecanism care sa antreneze prin energia sa halele blocate in timp si sa transforme intregul ansamblu intr-un loc-simbol al schimbarii prin arta si cultura.
