Modele de planificare teritorială în medii restrictive

Autor(i):
Radu-Matei Cocheci
Editura:
Editura Universitară
Colecţia:
Pământul - Casa noastră
ISBN/ISSN:
978-606-28-0687-3
Publicat:
Decembrie 2017

Comentariul autorului:

Lucrarea își propune introducerea în literatura de specialitate a unui nou concept, cel de mediu restrictiv, pentru a descrie teritorii în care factorii naturali sau antropici limitează opțiunile de dezvoltare, contribuind astfel la accentuarea disparităților teritoriale și determinând nevoia unor instrumente specifice de planificare.
Astfel, am definit mediul restrictiv ca fiind o porțiune dintr-un sistem teritorial în care dezvoltarea activităților umane este condiționată: de elemente ale cadrului natural cu atribute limitative pentru dezvoltare, de degradarea accentuată a mediului în urma impactului antropic, sau de reglementări și norme impuse prin legislație.
Pornind de la această definiție, am identificat două categorii majore ce cuprind zece tipuri de restrictivitate a mediului: restrictivitate naturală (geologică, geomorfologică, climatică, hidrologică, pedologică, biologică) și antropică (restrictivitate determinată de degradarea calității factorilor de mediu, de disfuncțiile în utilizarea terenurilor, deficiențe structurale ale subsistemului antropic și restrictivitate legislativă). Pe baza unui chestionar aplicat experților în domenii conexe planificării teritoriale, am determinat zece factori de restrictivitate a mediului, asociind fiecărui factor câte un indicator măsurabil. Suma normalizată a acestor indicatori determină un indice sintetic de restrictivitate a mediului, ce devine un instrument în măsurarea disparităților teritoriale și în fundamentarea politicilor și programelor de dezvoltare.
Analiza modelelor de planificare din alte țări europene (Programul Room for the River – Olanda, Emscher Park – Germania, Torino Spina Centrale – Italia sau Avinguda de Francia – Spania) privind gestiunea diferitelor tipuri de medii restrictive ilustrează câteva abordări posibile, ce ar putea fi adaptate sistemului de planificare din România: managementul integrat al riscurilor, restaurarea ecologică, reabilitarea zonelor industriale abandonate de tip brownfield, acordarea de compensații non-financiare și modelele de inovare socială.
Studiul de caz al lucrării s-a realizat pe teritoriul regiunii Sud-Vest Oltenia din România. În urma aplicării metodei de definire a indicelui de restrictivitate a mediului, au fost identificate, în cadrul regiunii, nouă zone considerate a fi medii restrictive, ce au fost apoi comparate cu ariile defavorizate rezultate în urma analizei unor indicatori socio-economici. În final, o parte din abordările identificate în cadrul analizei modelelor de planificare din alte țări europene au fost incluse într-o listă de priorități strategice de intervenție în mediile restrictive din regiune.
Concluzia ar fi că problema principală a regiunilor din România în gestiunea mediilor restrictive nu este una legislativă, și nici una financiară – este una legată de lipsa tradiției de a coopera, de a realiza parteneriate și de a construi structuri de guvernanță multi-nivel pentru a implementa cu succes politici și programe de dezvoltare.

zoom in zoom out fit height fit width close panel