Comentariul autorului:
Traseul urbanistic propus:
Dezvoltarea proiectuală a temei muzeului epocii eneolitice preia ideea de stratificație arheologică pe care o transpune într-un parcurs narativ. Analizând circulația turiștilor în oraș, traseul face o conexiune între trei monumente ale Devei care aparțin unor trei epoci diferite: punctul de pornire al parcursului: Magna Curia, palat baroc, casa lui Petru Groza (vila modernistă proiectată de Horia Creangă) și Cetatea Devei, fortificație dacică – punctul terminus al acestui traseu. Un punct important al acestui parcurs il reprezinta muzeul propus.
Arheologia urbana
Primul filtru inițiatic (parcursul urbanistic), poată vizitatorul spre Muzeul Epocii Eneolitice, muzeul care realizează o scenografie cu spațiul urban existent. Aici se folosesc decorurile trecutului (cetatea Devei, telecabina) pentru a forma un nou spațiu public al Devei: Piața Cetății.
Muzeificarea epocii eneolitice
Muzeul propus reitereză istoria eneolitică, într-o arhitectură contemporană. Pentru a păstra laitmotivul lapidariumului, (aici încorporat în muzeu) am ales ca muzeul să fuzioneze cu lapidariumul la nivelurile subterane.
Tectonica muzeului. O arhitectura topografica
Aici, arhitectura realizează o mediere între contextul dens construit și spațiul muzeal propus. Vizitatorii, prin urcușul anvelopantei muzeului trec printr-un filtru de vegetație similar cu o călătorie inițiatică în lumea muzeificării unei epoci trecute. Accesul din exterior spre terasele panoramice ale Muzeului Epocii Eneolitice se face într-un parcurs poetic, similar cu atmosfera arheologiei mistice.Terasele panoramice dispuse la niveluri diferite de percepție au rolul de a inhala peisajul și cu el, o parte din istoria antică a județului.
Aspectul Functional al Muzeului
Parcursul narativ în interiorul muzeului urmărește o expunere cronologică a exponatelor. Accesul publicului se face din lapidarium-ul de la nivelul demisolului (spațiul claustrant, întunecat), iar pe parcurs ce vizitatorul se deplasează ascensional în interiorul muzeului, spațiile de expunere devin tot mai vitrate. Vitrajul galeriilor de expunere crește exponențial, culminând cu ultimul nivel unde o enormă fațadă cortină oblică luminează statuile epocii medievale.
