Comentariul autorului:
Tema proiectului a pornit din două directii: interesul față de problematica memoriei în ziua de azi (între închidere totala și expunere excesiva). Precum si din contextul real , situația arhivei naționale de film a României. Arhiva națională dispune de o colecție documentară însemnată de 25 000 de cărți, 5 000 de reviste, 8 000 de afișe, fotografii partituri. Acestea se află la subsolul clădirii uniunii cineaștilor în condiții nefavorabile. Faptul că nu au un loc aduce imposibilitatea de a fi studiate precum și pericolul distrugerii, pierderii lor.O arhivă de film se ocupă atât cu păstrarea și conservarea filmelor și a documentelor istorice cât și cu punerea lor în valaoare. Astfel cinemateca, sau arhiva de film este formata din două programe inseparabile păstrarea și proiecția. Se păstrează intocmai pentru ca mai apoi să se arate.
Tema presupune inchipuirea unei case a filmului ce aduce impreună cele două programe: arhiva și proiecția într-un spațiu gândit în măsura necesității acestuia.
Teme preia ca suport si dispariția cinematografelor din centrul orasului. Bucureștiul a fost considerat patia cinematografelor. Din 93 de săli ce funcționau in 1983 azi mai funcționează doar 3 (Sala Eforie, Elvira popescu, și Union). Acest lucru evidentiază faptul că filmul este caracterizat de popularitate si apoi uitare însă cinemateca vine în interesul de a păstra ceea ce are valoare de artă.
Conformarea proiectului pornește de la gol, de la locul deja existent al proiecțiilor, loc pe care biblioteca il înconjoară. Proiectul se poate defini prin două gesturi la nivel conceptula: întoarcerea către sine, unde peretele curb delimitează locul proiecțiilor in aer liber și în interior; și cel al deschiderii către orașunde pilele vin ca o succesiune de secvențe ce deschid sau închid, lasă sau opresc privirea să pătrundă în interiorul clădirii. Așadar clădirea se deschide către exterior, având totodată un spate un interior care se oferă, un loc linistit al orașului.Proiectul lucrează cu elemente ce intră în contrast căci cinemateca lucrează cu elemente ale trecutului folosind instrumente ale prezentului.Referințe.
Principala referință a proiectului este scena din filmul Cinema Paradiso unde are loc proiecția unui film pe fațada unei clădiri.Curtea este un spațiu ce se decupează și dă ordine construitului. Pilele se orientează în funcție de geometria golului si crează diferite moduri de percepere a clădirii. Acestea sunt structură și fațadă iar între aceste pile se formează locui de citit, de stat sau rafturi de filme și cărți. Fațada este gândită ca un sistem ce se așează între pile.
