Comentariul autorului:
Subiectul proiectului de diplomă este valorificarea unei ruine urbane – prin conversia fostului Azil de Bătrâni „Elisabetheu”. Fostul azil nu figurează în Lista Monumentelor Istoice (LMI), iar procesul accelerat de degradare prin care imobilul a trecut în ultimii ani i-a afectat atât imaginea, cât și integritatea. Totuși, ruina urbană păstrează particularități valoroase și calitatea unui spațiu care poate fi refolosit, pornind de la câteva elemente principale. Odată ajunși în mijlocul ansamblului, suntem protejați de construcția perimentrală, care închide insula urbană între strada Ion Filibiliu și Strada Romulus. Adăugirile și extinderile recente (după 1945, conform studiului istoric), au dus la un anumit nivel de disfuncționalitate a partiului prin fragmentarea excesivă a spațiului, însă elementul central – curtea interioară a ansamblului – este un element care urmează a fi redescoperit și valorificat prin proiectul de diplomă.
Noua destinație propusă este de Centru de Cercetare a Patrimoniului Arhitectural – un program care cuprinde o serie de funcțiuni complementare: Muzeu al Arhitecturii, Centru de Studii Post-universitare în domeniul Protecției Patrimoniului, Arhiva de Arhitectură, Bibliotecă și Centru de Conferințe. Toate aceste zone funcționale sunt dispuse în jurul curții interioare a ansamblului – re-gândită ca spațiu public menit să îi primească atât pe vizitatori (studenți, turiști, locuitorii cartierului) cât și pe utilizatorii permanenți ai clădirii (cadre didactice, staff administrativ, supraveghetori).
Dacă elementul care ordonează intervenția la nivel volumetric este curtea interioară, la nivelul spațiului interior reinterpretarea spațiului pornește de la coridorul (cu o lungime de șaizeci și doi de metri) marcat de ritmul camerelor fostului sector de cazare al azilului Elisabetheu. Acesta definește un front stradal cu o suprafață aferentă a șase loturi (dacă urmărim parcelarea învecinată ansamblului de pe strada Ion Filibiliu, numărul 9) – a carei ponderată monumentalitate interioară ("la scara cartierului") se reflectă (în corespondență cu spațiul interior) și în fațada către strada Ion Filibiliu. Totodată, aceasta este și cea mai veche parte a clădirii fostului azil de bătrâni istraeliți – datând de la mijlocul anilor 1880 (conform studiului istoric realizat în cadrul etapei de studiu de fundamentare a proiectului de diplomă).
Aflându-se în mijlocul fostului cartier evreiesc, în inima orașului (zona protejată 38 – Labirint), locul în care s-a așezat proiectul se poate transforma – prin valorificarea ruinei fostului azil – într-un spațiu al interferențelor și al dialogului între prezent și istorie.
