Comentariul autorului:
Cum trebuie să construiești astăzi în centrul istoric constituit al unui oraș? Construirea într-un asemenea context determină implicit și modelarea spațiului public. Rezultatul nu e doar o clădire, ci un fragment de oraș.
Terenul destinat extensiei universităţii, este situat la periferia centrului istoric al Oradiei, pe o parcelă de colţ, la intersecţia a două spaţii cu caracter foarte diferit. În contrast cu caracterul străzii Sulyok, o stradă liniştită cu fronturi continue şi omogene, conformaţia Pieţei Rahovei este marcată de istoria contorsionată a acesteia: spaţiul, iniţial generat de o mică capelă care a cedat locul unei biserici, devine fusiform.
Tema definitorie pentru construcție este planul vertical, peretele, limita între clădirea privată şi spaţiul public.
Acesta a fost tratat cu o plastică unitară, repetitivă, asemănătoare morfologic cu conformaţia clădirilor istorice. Miza a fost suficienţa unei haine uniforme, cu un singur detaliu bine gândit, în grosimea peretelui, ştiind că această uniformitate îşi dobândeşte sensul în contextul clădirilor oraşului, fiecare cu personalitatea sa bine conturată.
Îmbrăcămintea se comportă diferit pe cele două străzi, preluând geometria spațului public. Către strada Sulyok este rigidă, completând ferm golul din frontul închis iar spre Piaţa Rahovei preia tensiunile formale generate de elementele definitorii devenind concavă și primitoare.
Spațiul public pătrunde în interior unde capătă diverse întrebuințări și nuanțe. El începe să rezoneze cu rețeaua de spații interioare comune modelată la mai multe scări.
Clădirea este în primul rând austeră, compoziția fiind una bazată pe goluri repetitive. Această structură este nuanțată de vibrația tencuielii texturate și de variațiile cromatice și de reflexie ale ceramicii ancadramentelor golurilor și ale intrării principale.
Privită de aproape îşi exprimă corporalitatea prin textură şi materialitate. Perierea tencuielii silicatice aşternută în două straturi a adus la suprafaţă particulele naturale componente. Rezultatul are o tactilitate caldă, asemănătoare unei stofe. Corpurile ceramice au fost confecţionate artizanal din caolin cu glazură semitransparentă, cu un efect comparabil cu cel al glazurilor istorice. Suprafaţa ceramicii a fost pieptănată pentru o mai bună aderenţă a glazurii în timpul arderii. Procedeul, folosit deseori pe dosul ceramicii, conferă corpurilor relativ mari o scară adecvată şi o vibraţie aparte.
Prin prezenţa sa, noua clădire mediază, nu doar scările locului ci și relațiile între tradiția ordonatoare și noutatea permeabilă.
